Nada

O carte traversata de o frica subtire si de posibilitatea unei iubiri continue, dar absente. O carte luminoasa, plina de sentimente incerte. O carte a echilibrului si a nehotararii, a cautarii sistemului de referinta, a durerii care restabileste echilibrul, a imblanzirii celor neimblanzite, o marturie a celui care bate „toba din interior“. Un balans.

Andrei Dósa utilizeaza cu eleganta un sistem poetic pe care colegii sai de generatie si maniera il scuipa adesea mecanic in fata cititorului. Ceea ce il si scoate in afara sistemului si il face la fel de unic ca personajul fara chip al noii lui carti, cel care a primit „toate substantele interzise de pe lume", pana a ajuns sa fie in acelasi timp „cainii, camionul și cel care privesste“: definitia cea mai scurta a poetului.