Nădejdea vindecă: O poveste adevărată despre o pierdere zdrobitoare și o iubire învingătoare

Nădejdea vindecă: O poveste adevărată despre o pierdere zdrobitoare și o iubire învingătoare / Hope Heals: A True Story of Overwhelming Loss and an Overcoming Love de Katherine și Jay Wolf este o poveste motivațională adevărată despre dragoste, suferință, boală, supraviețuire și reinventare. Este o poveste clasică despre un sfârșit transformat într-un nou început. 

O poveste despre cum un accident vascular cerebral suferit într-o fracțiune de secundă poate transforma viața unei întregi familii pentru totdeauna. Unsprezece intervenții chirurgicale, un om normal transformat într-o persoană cu dizabilități, o mulțime de libertăți transformate în neputințe, aceasta este pe scurt povestea lui Katherine care își trăiește drama cu demnitate, dar mai ales cu înțelepciune și cu o credință de nezdruncinat:

„Ceea ce mi s-a întâmplat mie este un caz extrem; cu toate acestea, nu diferă prea mult de experiențele cu care se confruntă toată lumea. Sunt un fel de microunivers pentru trăirile fiecăruia. Abia dacă pot merge, chiar și sprijinită în baston, dar cine se simte cu adevărat liber, chiar dacă poate păși în voie? Am paralizie facială, dar cine crede că e frumos chiar dacă arată normal? Nu-mi pot coordona mișcările mâinii drepte și nu pot ține nimic în ea, nici măcar copilul, dar cine se consideră un părinte competent chiar dacă aptitudinile îi sunt intacte? Luni de zile nu am putut să mănânc și chiar și în ziua de astăzi am dificultăți la înghițire, dar cine se simte pe deplin satisfăcut chiar dacă se poate bucura de fiecare deliciu pe care-l poftește? Acum, sunt mai tot timpul obosită, dar cine are energia de a trăi viața din plin? Vocea îmi este alterată, dar cine crede că se poate face pe deplin înțeles chiar dacă vorbește răspicat? Văd dublu, dar cine poate vedea limpede chiar dacă vede normal? Viitorul meu e incert, dar al cui nu este? Așa că, indiferent de situație, toți oamenii simt ce trăiesc eu acum. Nu se simt liberi. Nu se simt înțeleși. Nu se simt împliniți.”

Katherine înțelege că nimeni nu este scutit de suferință chiar dacă nu are nicio suferință vizibilă majoră și atunci găsește puterea necesară pentru a-și vindeca viața prin nădejde, pentru a descoperi bucuria chiar și în mijlocul tristeții și pentru a alege să fie mulțumită chiar și atunci când îi vine foarte, foarte greu, dar mai ales pentru a trata suferința ca pe o binecuvântare menită să o inspire în legătură cu modul în care ar trebui să își trăiască restul vieții.