Nevoia de oameni, vol. 1

Scriu in primul rand despre oameni de catedra, personalitați care au onorat spiritul uman; despre oameni din perioade istorice foarte diferite; in primul rand despre matematicieni, dar și despre oameni venind din alte orizonturi, din informatica, fizica, chimie, medicina, istorie, lingvistica, sociologie, economie, antropologie, filosofie, literatura, inginerie, muzica, regie teatrala; scriu in primul rand despre romani, dar și despre cațiva mari savanți straini; despre profesori ai mei, despre colegi de generație, despre foști studenți ai mei. Unii mai mult, alții mai puțin, ei fac parte din biografia mea.

Aceasta carte face pereche, intr-un fel, cu Intalniri cu Solomon Marcus (2 volume, Ed. Spandugino, 2011), in care alții scriu despre mine.

Copil fiind, sufeream daca, iesind din casa, nu intalneam, pe ulita care si azi se cheama strada Iernii, alti copii. Incepeam a-i striga, chemandu-i la joaca. Apareau imediat pe la ferestre, de prin curti, bucurosi si ei de chemarea mea, pentru inaltarea unui zmeu sau pentru un joc de-a v-ați ascuns. Aceasta nevoie de fiinte umane cu care sa avem o senzatie de a fi impreuna intr-un anume joc s-a pastrat pe tot parcursul vietii, dar semnificatia lui impreuna s-ametamorfozat și s-a imbogatit mereu, jocul a fost mereu altul. Nevoia de oameni care la randul lor sa aiba nevoie de noi ne ajuta sa dam un sens vietii. (Solomon Marcus)