Nicolae Ceausescu si stanga belgiana. Contacte politice si diplomatice (1966-1981)

în stoc
SKU
a218553
32.00 LEI
Pe scurt

Prin această contribuție istoriografică originală și extrem de necesară, Adrian Cojanu ne face să privim într-o optică nouă relațiile Partidului Comunist Român cu omonimul său belgian și cu formațiunile de stânga din acest regat, pe calea unui curent istoriografic foarte proaspăt, care a mai fost exploatat în istoriografia românească îndeosebi de către istoricul Cezar Stanciu. P.C.R. a încercat să acționeze pragmatic, urmărind cu atenție raporturile de forțe de pe scena politică belgiană, dar și țesătura relațiilor internaționale și faliile apărute între și în interiorul blocurilor politico-ideologice. Nicolae Ceaușescu s-a îndepărtat tot mai mult de Moscova, a încercat să diminueze influența Uniunii Sovietice în interiorul mișcării comuniste internaționale, inclusiv prin relațiile întreținute cu stânga belgiană, și totodată a căutat să dinamiteze structura bipolară a ordinii mondiale. Liderul român a dorit să faciliteze, în favoarea ideilor sale, o unificare a forțelor politice din Belgia, fiind conștient de lipsa de popularitate a Partidului Comunist în această țară, în contrast, de exemplu, cu Partidul Socialist, care s-a aflat în numeroase rânduri la guvernare și obținea scoruri constant bune în alegerile parlamentare libere din această țară. Relațiile cu Partidul Socialist au evoluat astfel ciclic de la legături pe linie de partid la raporturi interguvernamentale. Eforturile lui Ceaușescu nu au fost întotdeauna încununate cu succes, ceea ce, în final, a conferit raporturilor dintre PCR și partidele din zona stângii politicii belgiene „un caracter mai mult informativ și consultativ, fiecare dintre aceste partide manifestând interes pentru activitatea celuilalt în plan intern și internațional, precum și în cadrul mișcării comuniste internaționale.”

Prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu

***

Contactele pe linie de partid inițiate de Nicolae Ceaușescu în Europa Occidentală vor viza și formațiunile politice de stânga din Belgia. Aceste legături inițiate și dezvoltate de PCR cu partide comuniste care aveau o influență scăzută în viața politică internă și internațională – cum era și cazul Partidului Comunist Belgian – trebuie integrate viziunii de politică externă a lui Ceaușescu din acea perioadă: încurajarea altor partide comuniste către o politică disidentă față de URSS și atragerea lor în sfera de activitate internațională a comuniștilor români. De la început trebuie să subliniem că o analiză a relațiilor PCR cu formațiunile de stânga din Belgia trebuie operată atât în spectrul de acțiune al partidelor comuniste, mai exact în cadrul mișcării comuniste, cât și în cadrul relațiilor internaționale la nivel de stat. Inevitabil, aceste sfere se intersectează. Mai mult, cum bine se știe, în cazul PCR, ca partid unic, întreaga activitate politică era asimilată politicii de stat. Însă, cu totul alta era situația în cazul Belgiei, unde sistemul democratic pluripartidist îi rotea aproape alternativ la guvernare pe liberali, creștin-democrați și social-democrați. Astfel, partide precum cel Socialist Belgian sau Partidul Social-Creștin, ca partide de dialog în cadrul agendei de politică externă a României, erau formațiuni politice care, de cele mai multe ori, participau la guvernare sau erau partide parte a coalițiilor de guvernământ. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere pentru înțelegerea acestor raporturi politice și diplomatice pe care le vom expune și analiza este necesitatea unui investigări coroborate a relațiilor dintre PCR și Partidul Comunist Belgian cu cea a relațiilor dintre PCR și formațiunile socialiste belgiene. Actori ai aceleiași scene politice interne, comuniștii și socialiștii din Belgia s-au raportat permanent unii la ceilalți, tendințe justificate atât prin moștenirea unui fond comun ideologic, cât și prin rațiuni de ordin electoral, ambele argumente apropriindu-le sau îndepărtându-le mai mult sau mai puțin în demersul realizării unei regrupări a forțelor progresiste în Belgia, acesta fiind, de altfel, și argumentul pentru abordarea convergentă a direcțiilor de cercetare.

Prin această contribuție istoriografică originală și extrem de necesară, Adrian Cojanu ne face să privim într-o optică nouă relațiile Partidului Comunist Român cu omonimul său belgian și cu formațiunile de stânga din acest regat, pe calea unui curent istoriografic foarte proaspăt, care a mai fost exploatat în istoriografia românească îndeosebi de către istoricul Cezar Stanciu. P.C.R. a încercat să acționeze pragmatic, urmărind cu atenție raporturile de forțe de pe scena politică belgiană, dar și țesătura relațiilor internaționale și faliile apărute între și în interiorul blocurilor politico-ideologice. Nicolae Ceaușescu s-a îndepărtat tot mai mult de Moscova, a încercat să diminueze influența Uniunii Sovietice în interiorul mișcării comuniste internaționale, inclusiv prin relațiile întreținute cu stânga belgiană, și totodată a căutat să dinamiteze structura bipolară a ordinii mondiale. Liderul român a dorit să faciliteze, în favoarea ideilor sale, o unificare a forțelor politice din Belgia, fiind conștient de lipsa de popularitate a Partidului Comunist în această țară, în contrast, de exemplu, cu Partidul Socialist, care s-a aflat în numeroase rânduri la guvernare și obținea scoruri constant bune în alegerile parlamentare libere din această țară. Relațiile cu Partidul Socialist au evoluat astfel ciclic de la legături pe linie de partid la raporturi interguvernamentale. Eforturile lui Ceaușescu nu au fost întotdeauna încununate cu succes, ceea ce, în final, a conferit raporturilor dintre PCR și partidele din zona stângii politicii belgiene „un caracter mai mult informativ și consultativ, fiecare dintre aceste partide manifestând interes pentru activitatea celuilalt în plan intern și internațional, precum și în cadrul mișcării comuniste internaționale.”

Prof. univ. dr. habil. Silviu Miloiu

***

Contactele pe linie de partid inițiate de Nicolae Ceaușescu în Europa Occidentală vor viza și formațiunile politice de stânga din Belgia. Aceste legături inițiate și dezvoltate de PCR cu partide comuniste care aveau o influență scăzută în viața politică internă și internațională – cum era și cazul Partidului Comunist Belgian – trebuie integrate viziunii de politică externă a lui Ceaușescu din acea perioadă: încurajarea altor partide comuniste către o politică disidentă față de URSS și atragerea lor în sfera de activitate internațională a comuniștilor români. De la început trebuie să subliniem că o analiză a relațiilor PCR cu formațiunile de stânga din Belgia trebuie operată atât în spectrul de acțiune al partidelor comuniste, mai exact în cadrul mișcării comuniste, cât și în cadrul relațiilor internaționale la nivel de stat. Inevitabil, aceste sfere se intersectează. Mai mult, cum bine se știe, în cazul PCR, ca partid unic, întreaga activitate politică era asimilată politicii de stat. Însă, cu totul alta era situația în cazul Belgiei, unde sistemul democratic pluripartidist îi rotea aproape alternativ la guvernare pe liberali, creștin-democrați și social-democrați. Astfel, partide precum cel Socialist Belgian sau Partidul Social-Creștin, ca partide de dialog în cadrul agendei de politică externă a României, erau formațiuni politice care, de cele mai multe ori, participau la guvernare sau erau partide parte a coalițiilor de guvernământ. Un alt aspect ce trebuie avut în vedere pentru înțelegerea acestor raporturi politice și diplomatice pe care le vom expune și analiza este necesitatea unui investigări coroborate a relațiilor dintre PCR și Partidul Comunist Belgian cu cea a relațiilor dintre PCR și formațiunile socialiste belgiene. Actori ai aceleiași scene politice interne, comuniștii și socialiștii din Belgia s-au raportat permanent unii la ceilalți, tendințe justificate atât prin moștenirea unui fond comun ideologic, cât și prin rațiuni de ordin electoral, ambele argumente apropriindu-le sau îndepărtându-le mai mult sau mai puțin în demersul realizării unei regrupări a forțelor progresiste în Belgia, acesta fiind, de altfel, și argumentul pentru abordarea convergentă a direcțiilor de cercetare.

Mai multe informații
EdituraCetatea de Scaun
ISBN 9786065374843
Număr de pagini 274
Formatul cărţii 14.5 x 20.5 cm
Tip copertă brosata
Data apariției 2021
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsNicolae Ceausescu si stanga belgiana. Contacte politice si diplomatice (1966-1981)
Rating-ul tău