Nocturnal

«Nimeni nu ştie când va muri. Acest „va“ muri este mereu plasat în viitor, nu se prezintă decât ca viitor. Nu poţi spune corect „mor", la prezent; vreau să spun că şi „în ultima clipă“ moartea, care este gata să vină, este tot, este „încă", în viitor; n-a ajuns „aici“, ca să poţi spune mor chiar acum: ceea ce înseamnă că eşti mereu în situaţia de a spune că vei muri, şi nu că mori în clipa de faţă; şi astfel recunoşti că moartea aparţine oricum viitorului; că nu-ţi aparţine niciodată ţie şi că nu poţi spune niciodată „mor“ în clipa exactă în care eşti deja mort. Când se petrece moartea, verbul nu se mai conjugă.» (Marin Tarangul)

«Marin Tarangul nu e uşor de citit. Era dintre aceia care nu aşteaptă ca gândul să fie gândit până la capăt, înainte de a fi scris. Îşi căuta gândul scriind. Îl aştepta scriind. Performanţa sa era alcatuită, în consecinţă, din spectaculoase „din-când-în-când“-uri, printre care ideile şi cuvintele evoluau labirintic. Dar energia sondajelor sale intelectuale, tenacitatea şi îndemânarea sa speculativă, formulările sale luminos imprevizibile îl aşază printre figurile de vârf ale vremii.» (Andrei Pleşu)