„Nu e nebun cine vrea”. Introducere în psihanaliza lacaniană. Teoria și clinica psihozelor

„Nebunia omului nu este nici pe departe un fapt care ţine de fragilităţile organismului său; ea este virtualitatea permanentă a unei falii deschise în chiar esenţa sa. Departe de a fi o «insultă» pentru libertate, nebunia este tovarăşa ei cea mai fidelă, ea îi urmează mişcările precum o umbră. Fiinţa omului nu numai că nu poate fi înţeleasă în afara nebuniei, dar ea nici n-ar fi fiinţă a omului dacă n-ar purta în ea nebunia ca limită a libertăţii sale. Şi, ca să punctez aceste cuvinte sobre cu umorul tinereţilor noastre, adaug că, aşa cum am scris într-o formulă lapidară pe peretele camerei noastre de gardă, «Nu este nebun cine vrea»”. (Jacques Lacan, Discurs despre cauzalitatea psihică)