Numele meu e Stilton, Geronimo Stilton

în stoc
SKU
a208201
27.99 LEI
Pe scurt
Dragi prieteni rozatori, Aici, in Soricezia, pe Insula Soarecilor, toate cartile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoasteti? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca branza... povesti cu mustati, desigur, pe cuvantul lui Geronimo Stilton!
Mai multe informații
EdituraRAO
ISBN 9786066096522
Număr de pagini 128
Formatul cărţii 19 x 14
Tip copertă Brosata
Data apariției 2014
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsNumele meu e Stilton, Geronimo Stilton
Rating-ul tău

Dragi prieteni rozatori,
Aici, in Soricezia, pe Insula Soarecilor, toate cartile mele sunt bestselleruri! Dar cum, nu le cunoasteti? Sunt povesti amuzante, mai fragede ca mozarella, mai gustoase ca branza... povesti cu mustati, desigur, pe cuvantul lui Geronimo Stilton!

Fragment din povestire:

 

Deodata am auzit un strigat de raspuns. Motoarele au inceput sa duduie, schimband ritmul, iar nava s-a ridiocat desupra valurilor incercand sa se opreasca.

Acea masa cenusie era din ce in ce mai aproape.
Ii distingeam profilul ascutit, amenintator.

Am alergat inauntru sa ii avertizez pe ai mei.

Dar nu i-am gasit: peste tot domnea o confuzie generala.

- Pregatiti barcile de salvare! a strigat Nelson.

- Tea, Benjamin, unde sunteti? am strigat eu disperat.

Apoi s-a auzit un zgomot infiorator, ca si cum s-ar fi izbit doi munti.

Nava a inceput sa se scufunde.

Puntea s-a inclinat deodata, iar eu am alunecat incet-incet in mare. 

M-am agatat cu disperare de balustrada, dar un val urias a navalit pe punte si m-a tras in mare. Apa era atat de rece, ca mi-a taiat rasuflarea... dar cineva m-a tras de coada si m-a scos la liman.

- Geronimo! a strigat o voce cunoscuta, cea a varului meu, Trap.

Atingeam nevenindu-mi sa cred suprafata de gheata pe care ma gaseam acum: nu era o barca de salvare, ci un aisberg! 

- Unde sunt ceilalti? l-am intrebat eu simtindu-ma istovit.

I-am numarat: Trap, Tea, Benjamin... Pinky.

Au trecut mai multe ore, dar ceata a ramas la fel de deasa.

Eram obositi, infrigurati si cu moralul la pamant. Unde ajunseseram? Unde ne ducea aisbergul purtat de curent? Masa alba, enorma si amenintatoare trona deasupra noastra. Ne-am facut un adapost in gheata si ne-am strans unii intr-altii ca sa ne incalzim. Mi-am dat seama ca aisbergul se misca incet, dar sigur.

Cand si cand se auzeau paraituri amenintatoare, ca si cum masa enorma de gheata era gata sa se rupa in doua.

Am petrecut o noapte pe aisberg, dar mi s-a parut o vesnicie. Situatia era disperata: de la frig imi inghetasera mustatile si simteam cum ma imbolnavesc de dubla penumonie.