Nuvele si schite

Emil Garleanu, prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878. In perioada 1896- 1898 urmeaza scoala de ofiteri de infanterie din iasi, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat in regimentul 13 Stefan cel mare din Iasi.

Pasionat in acelasi timp si de beletristica, Garleanu isi face debutul in literatura in anul 1900, publicand in revista Arhiva din iasi schita Dragul Mamei si poezia Iubitei, sub pseudonimul Emilgar. Infiinteaza in anul 1904 revista Fat-Frumos, colaborand apoi cu reviste precum Convorbiri critice, Samanatorul, in care publica o buna parte din scrierile sale.

Scriitorul publica primul sau volum de proza Batranii in anum 1905. Un an mai tarziu se stabileste in Bucuresti, devenind redactor in Neamul Romanesc, revista condusa de Nicolae Iorga. In aceeasi perioada se casatoreste cu Marlena (Maria Elena).

Volumul de schite si povestiri Din lumea celor care nu cuvanta este cea mai cunoscuta opera a lui Emil Garleanu, publicata in 1910, urmata de o alta scriere la fel de importanta, Nucul lui Odobac, aparuta in acelasi an.

Alte volume semnate de scriitor: Cea dintai durere (1907), Schite de razboi (1908), Visul lui Pillat (1915), Culegatorul de Roua (1919) etc. Postum ii mai apar cateva volume, printre care: O lacrima pe-o geana (1915) si Privelisti din tara (1915).

S-a afirmat si ca regizor si ca scenarist. Regizeaza in anul 1914 filmul Cetatea Neamtului si scrie scenariul pentru filmul Dragoste la manastire.

In 1911 este ales presedinte al Societatii Scriitorilor din Romania, si director al Teatrului National din Craiova.