O istorie a frumuseţii. Corpul şi arta înfrumuseţării din Renaştere până în zilele noastre

„Frumuseţea (cu tot ce înseamnă ea de-a lungul modernităţii: model divin revelat în Renaştere, dezvăluire a sensibilităţii în lumea clasică, descoperire de sine în Romantism sau formă de democratizare a identităţii în secolul XX) nu este, la Vigarello, o ficţiune. Ea poate fi o «invenţie», însă una întemeiată în arte (vizuale sau ale scrisului), în psihologie şi sociologie, în istoria vieţii private şi a instituţiilor. Ca invenţie, frumuseţea înseamnă, pentru Vigarello, o sporire a atenţiei faţă de dimensiunea fizică (în Renaştere), o importanţă nouă acordată unei anumite părţi a corpului (partea de sus în lumea clasică, cea de jos începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea) sau inventarea unor noi contururi corporale («imaginarul aroganţei» burgheze, «imaginarul eficienţei» sportive în secolul trecut).”  

 Simona Şora, ianuarie 2007, Dilema veche