Omul de nicaieri

Jozef Pronek, protagonistul fanteziilor din romanul Omul de nicaieri, rataceste prin Chicagoul anilor ’90. Este un tinar bosniac care visa in liceu sa atinga celebritatea cu trupa sa cintind cintece de Beatles, un specimen anacronic picat in toiul miscarilor contraculturale ale vremii, un personaj cu o identitate dubioasa si un trecut ce ramine partial invaluit in mister.

Viata lui Pronek pare sa se reconfigureze in fiecare nou capitol, din diversele perspective ce reconstruiesc personajul si in contextele bizare in care se trezeste blocat: in Kiev, in timpul unei lovituri de stat de dupa prabusirea Uniunii Sovietice, dind mina cu presedintele George Bush, cu care are un schimb ridicol de replici; sau militind timorat pentru Greenpeace; sau facind pe detectivul particular.

Cert este ca reuseste mereu sa stirneasca interesul celor din jur, care ii atribuie automat amprenta alienanta si exotica a refugiatului dintr-o tara devastata de razboi. Privita prin ochii acestui emigrant mereu stingher si nedumerit de reactiile celor din jur, lumea se invaluie intr-un aer de stranietate ce lumineaza fiecare detaliu marunt din noi unghiuri.

„Un virtuoz al limbajului, stilisticii si observatiei sociale, Aleksandar Hemon a scris un roman de un umor caustic si cauterizant. Adolescentul balcanic angoasat si chinuit de hormoni pe care l-a creat este profund uman, total irezistibil si adesea haios, in acelasi timp produsul unei culturi aparte si om universal.” (San Francisco Chronicle)

„Unul dintre cei mai interesanti antieroi de la Augie March incoace. Hemon nu este capabil sa scrie nici macar o propozitie plicticoasa si, ca urmare, literatura are numai de cistigat.” (The New York Times Book Review)