Omul si clima. Teorii, scenarii, psihoze

In Omul si clima, Lucian Boia analizeaza ansamblul teoriilor, scenariilor si psihozelor climatice din Antichitate pana in zilele noastre, pentru a decripta mecanismul mental si ideologic al acestor constructii si atitudini. Autorul imparte imaginarul climei in trei categorii: teorii de natura antropologica si psihologica (diversitatea umana se explica prin diferentele de climat), istorica (clima influenteaza dinamica proceselor istorice, ascensiunea anumitor civilizatii, stagnarea sau decaderea altora) si „catastrofica“ (imaginarul „sfarsitului lumii“, scenariile extinctiei rasei umane, al caror prototip ramane Potopul).
Lucian Boia nu infirma si nici nu valideaza vreuna dintre aceste teorii si, mai ales, nu incearca sa prezica viitorul. Autorul ne vorbeste, de fapt, despre istoria imaginatiei umane, care, de-a lungul timpului, a fost stimulata, contrariata, infuriata sau chiar terifiata de clima.

„Ce se intampla oare cu ploaia si cu vremea buna? Mileniul trei incepe cu o veste proasta: clima pare complet dereglata. Unii anunta deja ce e mai rau: incalzirea actuala ar fi de natura sa bulverseze conditiile de viata de pe planeta. Sa fie sfarsitul lumii in perspectiva? Sau, daca nu chiar sfarsitul, cel putin prabusirea orgolioasei si imprudentei noastre civilizatii tehnologice?
Autorul acestei carti nu isi propune sa adopte o pozitie in dezbaterea climatica actuala, adica sa afirme sau sa puna la indoiala, sa amplifice sau sa minimalizeze incalzirea globala si consecintele acesteia. Ii admir pe cei care cunosc deja viitorul. In ceea ce ma priveste, eu nu stiu nimic despre el. Dar, in paralel cu istoria climei «adevarate» si a viitorului ei, exista o alta istorie, legata de prima, si totusi independenta: istoria imaginatiei umane stimulate, uneori chiar inflamate, de manifestarile climei. Aceasta este istoria pe care imi propun sa o povestesc.“ (Lucian Boia)