Omul şi gânditorul în texte alese (1912-1951)

Despre Wittgenstein se poate afirma că s-a distanțat atât de gânditorii cei mai importanți ai trecutului, cât și de cei contemporani, cel puțin în două privințe.

Mai întâi, el a fost nemulțumit de tot ceea ce a scris după publicarea lucrării sale de tinerețe, Tractatus Logico-Philosophicus (1922). Până la sfârșitul vieții, a refuzat să își publice însemnările filozofice. Majoritatea covârșitoare a textelor pe care le-a produs, de la începutul anului 1929, când a revenit la preocupări și activități de natură filozofică, au devenit accesibile abia după moartea autorului lor.

Ele au fost publicate începând cu anul 1953. În al doilea rând, contururile personalității lui Wittgenstein, ca ființă sensibilă și gânditoare, opțiunile, înclinațiile și resentimentele persoanei răzbat cu putere în tot ce a gândit și a scris. Se poate susține că numeroasele texte lăsate de Wittgenstein, în care se discută teme din cele mai diferite, ilustrează o modalitate originală, cu totul aparte, de clarificare a gândirii prin raportare la exercițiul ei comun, în viața de fiecare zi.

Ceea ce răzbate din aceste texte este aspirația de a promova fără niciun fel de compromisuri probitatea și cinstea intelectuală. Adică de a contribui, într-o formulare din lucrarea lui de tinerețe, Tractatus Logico-Philosophicus, la „clarificarea gândurilor”. Traducerea de față prezintă cititorului român o selecție din textele și corespondența lui Wittgenstein, care a fost alcătuită de filozofii americani James C. Klagge și Alfred Nordmann, publicată cu titlul Philosophical Occasions 1912-1951, de editura Hackett Publishing Company, Indianapolis și Cambridge, 1993.

După părerea noastră, intenția care i-a condus pe editori în alegerea textelor a fost să scoată în evidență profilul aparte, inconfundabil, al omului și al gânditorului care a fost Ludwig Wittgenstein. Este ceea ce explică și alegerea titlului traducerii noastre: Ludwig Wittgenstein: omul și gânditorul în texte alese.