Opera poetică / Απαντα Τα Ποιηματα

Acest volum cuprinde Opera poetică a lui Konstantinos Petrou Kavafis. Poeziile incluse în această ediție au fost scrise în limba greacă. Pe lângă acestea, Kavafis a mai scris proză și poezii în limba engleză, texte care nu se regăsesc în această carte.

Κonstantinos P. KAVAFIS este unul dintre cei mai mari poeți greci ai secolului al XX-lea. S-a născut în Alexandria (Egipt), la data de 17 aprilie 1863 (29 aprilie, după calendarul gregorian), fiind al nouălea copil al lui Petros I. Kavafis și al Harikleei. Odată cu moartea tatălui său, în 1870, au început și dificultățile. Familia se mută la Londra și, apoi, la Liverpool, dar în 1878, din cauza izbucnirii crizei financiare, este nevoită să se reîntoarcă în Alexandria. Κonstantinos Kavafis are 15 ani, primește lecții particulare, iar din 1881, urmează Liceul Comercial din Hermes, care a luat ființă în acel an. Pe fondul revoltelor naționaliste din Egipt, toți membrii familiei sunt obligați să plece din nou, de această dată, stabilindu-se la Istanbul. Alexandria este bombardată de britanici, iar casa Kavafi este distrusă. Sunt găzduiți la Istanbul de bunicul dinspre mamă, Georgios Fotiadis. În 1885, Konstantinos se reîntoarce din nou în Alexandria, unde face demersuri pentru a obține cetățenia greacă. Practică diverse meserii: jurnalist, broker la Bursa de Valori de Bumbac, iar în 1889, este angajat la Serviciul de Irigații, unde va rămâne până în 1922, când se va pensiona. În 1891, publică prima sa poezie, Ktistai (Ziditori), și imediat câteva dintre cele mai valoroase proze. Din anul 1893 până la sfârșitul secolului, creează câteva dintre cele mai importante poezii ale sale: Κεριά (Lumânări) în 1893, Περιμένοντας τους βαρβάρους (Așteptându-i pe barbari) în 1899. În 1896, începe colaborarea cu ziarul Phare d’Alexandrie, iar în 1902, vizitează pentru prima dată Grecia, întâlnind, la Atena, câțiva scriitori importanți. Într-o scrisoare către un prieten, acesta mărturisește că „la Atena se simte ca un pelerin care merge la Mecca”. În 1903, vizitează din nou Atena, iar la 30 noiembrie, marele critic și scriitor Grigorios Xenopoulos scrie prima prezentare elogioasă a operei sale către publicul grec. Fratele său Alexandru se stinge în 1905, conjunctură familială dramatică, pe fondul căreia este obligat să viziteze, pentru a treia oară, Atena. În 1907, se stabilește în casa de pe strada Lepsius, unde va rămâne pentru tot restul vieții. Faima sa se răspândește repede, fiind vizitat de mari scriitori ai vremii: futuristul italian Filippo Tommaso Marinetti, scriitorul francez André Malraux și grecii Nikos Kazantzakis, Kostas Ouranis și Myrtiotissa. În 1917, îl cunoaște pe Alekos Segopoulos – mai târziu, moștenitorul său –, cu care a devenit prieten apropiat. În 1926, guvernul grec îl onorează cu Ordinul Phoenix. Peste doar patru ani, în 1930, este diagnosticat cu cancer, starea lui de sănătate degradându-se din ce în ce mai mult. În 1932, trece printr-o operație de traheotomie la Atena. Se întoarce la Alexandria, unde se simte din ce în ce mai rău, iar în dimineața de 29 aprilie 1933, în chiar ziua sa de naștere, își dă ultima suflare la vârsta de 70 de ani.