Pagini de jurnal vol. II (1931-1936)

în stoc
SKU
a248745
64.90 LEI
Pe scurt
Perioada 1931–1936 din Jurnalul Simonei Lahovary coincide cu ultimii ani ai vieții sale, totodată și cu ultimii ani ca doamnă de onoare a reginei Maria, care avea să se stingă doi ani mai târziu. Loială până la capăt, plină de afecțiune pentru regina sa, Simky rămâne extrem de discretă în privința notațiilor de ordin personal. Nu la fel de rezervată este în privința personajelor publice, începând cu regele Carol al II-lea, Argetoianu, Averescu, Titulescu și atâția alți politicieni, până la verișoara sa, Martha Bibescu, ori Elena Văcărescu, pe care sarcasmul și ironia fină nu le ocolesc.
Mai multe informații
EdituraCorint
Colecție Istorie cu blazon
ISBN 9786060881209
Număr de pagini 416
Formatul cărţii 13 x 20 cm
Tip copertă broșată
Data apariției 2022
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsPagini de jurnal vol. II (1931-1936)
Rating-ul tău

Volumul conține Jurnalul din anii 1931–1936, care sunt și ultimii ani ai vieții Simonei Lahovary – cunoscută ca Simky –, una dintre îndrăgitele doamne de onoare ale reginei Maria.

Din 1930, când se petrece intempestiv Restaurația, Simky este martoră nu doar în calitatea sa oficială, de însoțitoare a reginei în diversele împrejurări cerute de protocol, ci și din culise a întâmplărilor din preajma sau care îl au în vizor pe regele Carol al II-lea. Astfel, implicată în viața cotidiană a reginei Maria, Simona Lahovary asistă la frecușurile necontenite dintre regină și fiul său cel mare, caracterizând-o pe aceasta concesivă, bucurându‑se de fiecare gest gingaș („indulgentă, impulsivă, dar niciodată rea sau meschină”), pe măsură ce intră într‑un con de umbră.

Traducătoarea și a acestui ultim volum, doamna Georgeta Filitti, observă că regina și doamna sa de onoare nu au doar o relație rece, protocolară, ci sunt prietene. Loialitatea și afecțiunea doamnei de onoare față de regina sa rămân intacte, în ciuda simțului de observație acut al memorialistei, care nu „iartă” de transcrierea pe hârtie nimic din ceea ce trăiește și este sigură că merită să rămână: „În Jurnalul Simonei Lahovary își fac loc și considerații izvorâte din condiția ei de memorialistă, dar și de scriitoare în emergență.

Când încep să se publice Memoriile reginei, tonul e neiertător: «E sigură că știe să scrie, ce știe e să vadă și să‑și amintească; harul literar îi lipsește, ca și cel de exprimare originală».Afecțiunea doamnei de onoare este însă neștirbită. Contrazice părerile fanteziste ale regelui despre pretinsa ei strădanie de a o învrăjbi pe regină cu el și îndură destule afronturi provocate de călcarea protocolului dispusă de Carol. Poate, ca o ultimă nedreptate, ar fi împărtășit soarta Irinei Procopiu, altă doamnă de onoare, căreia, după mai bine de 25 de ani de serviciu, monarhul n‑a binevoit să‑i acorde vreo pensie. Simona Lahovary a fost scutită, prin stingerea din viață, survenită în 1936”.