Părintele Adrian Făgeţeanu şi crucea Rugului Aprins

Omagiu la un secol de la nasterea sa
În această toamnă, la un an de la trecerea la cele veşnice şi la o sută de ani de la naşterea marelui duhovnic şi mărturisitor Adrian Făgeţeanu, apare prima carte substanţială de cinstire a memoriei sale, cu texte semnate de autori diverşi, clerici sau laici, printre care se numără: ÎPS Andrei Andreicuţ, Andrei Dîrlău (iniţiatorul şi îngrijitorul ediţiei), Marius Oprea, George Enache, Sorin Preda, George Crasnean, Arhim. Mihail Stanciu, Răzvan Codrescu sau regretatul Mihai Rădulescu. Sînt evocări, interviuri, documentare – unele strict privitoare la viaţa şi lucrarea „patriarhului de la Locurele”, altele privitoare la contextul mai larg în care acesta s-a mişcat în luptă cu vremurile, şi îndeosebi la mişcarea spirituală a Rugului Aprins de la Antim (şi la principalul ei animator, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, mucenicit în temniţa comunistă de la Aiud – sfîrşit martiric de la care se împlinesc tot în toamna aceasta 50 de ani). Volumul conţine şi documente din arhivele fostei Securităţi, legate de anii grei de închisoare făcuţi de părintele Adrian şi de prigonirea generică a monahilor sau mirenilor angajaţi în mişcarea Rugului Aprins. Se conturează astfel, dincolo de portretul unei mari personalităţi duhovniceşti, şi profilul unei epoci de tristă amintire, dinaintea căreia vedem o dată în plus că ortodoxia românească n-a lipsit de la datoriile ei, chiar dacă crucea muceniciei n-au ridicat-o neapărat ierarhii, ci adeseori monahii simpli, preoţii de mir şi floarea cărturărească a laicatului ortodox.