Păsările lui Blaga și Brâncuși. Viziuni exegetice comparatiste

Volum dedicat Artistului-filosof CONSTANTIN BRÂNCUȘI (n. 19 februarie 1876, Hobița – d. 16 martie 1957, Paris) la 150 de ani de la naștere – Anul „CONSTANTIN BRÂNCUȘI” (2026) și Poetului-filosof LUCIAN BLAGA (n. 9 mai 1895, Lancrăm – d. 6 mai 1961, Cluj), la 65 de ani de la trecerea sa în nemurire – o întâlnire spirituală fundamentală între doi creatori de geniu „cu o viață mai lungă decât istoria”. 

Carte apărută sub egida CENTRULUI CULTURAL „LUCIAN BLAGA”, SEBEȘ în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”, Sebeș – Lancrăm, ediția a XLVI-a, 15-17 mai 2026.

Grafică de Anastase Demian

Pe coperta I: ilustrația care însoțește poezia Pasărea Sfântă de Lucian Blaga, publicată pentru prima oară în revista Gândirea, nr. 1/1 februarie 1926

Cine crede-n zbor e stăpân peste zare. – Lucian Blaga

Spre imensitatea văzduhului: asta e pasărea mea. – Constantin Brâncuși

„Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?

Făptură ți-am zice, potir fără toarte,

cântec de aur rotind

peste spaima noastră de enigme moarte.” – Lucian Blaga

„Păsările măiestre m-au fascinat și nu m-am mai eliberat din mreaja lor niciodată. […] Pasărea de aur!… O lucrez încontinuu. Încă nu am găsit-o! […] Eu nu am căutat, în toată viața mea, decât esența zborului! Zborul – ce fericire!…” – Constantin Brâncuși

Zenovie Cârlugea: Există, în istoria culturală a popoarelor, momente mirabile de confluențe și întâlniri spirituale, capabile a rotunji doctrine și idei, de inflorescență și ideatică emergentă, exprimând matricea stilistică inconfundabilă a ființării într-un anumit orizont spațial, prin acel „mănunchi de categorii” care se imprimă tuturor creațiilor umane. Deși arte diferite, opera literară și filosofică a lui Lucian Blaga concură spre același zenit ce scaldă în ape de lumini solare opera sculpturală a titanului din Hobița Gorjului. Desigur, un astfel de moment sublim este, în cultura română, întâlnirea lui Blaga cu Brâncuși, mai exact zis, întâmpinarea sculptorului în orizontul modernității artistice, cu sinceră și plenară prețuire estetică și filosofică. Întâlnirea aceasta, aidoma celebrelor modele, nu ar fi fost posibilă, viabilă și probantă decât pe baza unor intuiții și viziuni apropiate, de la mitologia arhetipală la aspirația spre absolut. Ab ovo ad infinitum…

Lucian Gruia: Filosoful și folcloristul Ion Pogorilovschi demonstrează că Eminescu și Brâncuși sunt arheii spiritualității noastre, primul al rostirii lirice, al doilea al formelor plastice. Vasile Băncilă, Eugen Todoran, Zenovie Cârlugea și același Pogorilovschi atestă că Lucian Blaga a stabilit matricea stilistică românească din care își trag sevele atât Eminescu, Brâncuși, cât și Blaga însuși.

Geo Bogza: El este mai mult decât un sculptor, mai mult decât un profet, mai mult decât un artist de geniu. Este un Demiurg. S-a născut la Hobița în 1876 și nu va muri niciodată.

Edgar Papu: Prin această apropiere, care desenează unul din punctele cele mai vizibile ale unei galaxii românești, putem răscoli cu durere adevăratele dimensiuni ale poetului din Lancrăm. Ne gândim cât de puțină lume este în măsură să-l cunoască direct pe Blaga așa cum îl cunoaște el pe Brâncuși. Dar nu regretele alcătuiesc adevăratul nostru obiectiv, ci surprinderea efectivă a bogatelor analogii dintre Brâncuși și Blaga. Ele sunt atât de mari și de turburătoare, încât aproape că nu știm cu care să începem. Ne decidem totuși pentru tăcere. Este poate virtutea cea mai grea de conținut a ambilor artiști. Amândoi ajung până la un ritual al tăcerii, aproape de aceeași forță ca în taoism. […] Măiastra lui Brâncuși – și, desigur, întreaga sa operă – ar fi și ea o expresie nu de „elucidare”, ci de potențare a tainei, […] o petală din corola de minuni a lumii.

Mircea Muthu: Apărute din „același extaz abstract”, Păsările lui Brâncuși și Blaga leagă pământul cu cerul, unul cu multiplul: oricare dintre ele, ca să-l parafrazez pe Plotin din Enneade, fiecare are totul în ea și fiecare este tot în această simplitate de esență decupată, extrasă din materie și întruchipată în cuvânt.

Marin Sorescu: Blaga s-a numărat printre primii care au salutat la noi Pasărea Măiastră. Ca și fabulosul oltean, a știut, la rându-i, să transforme arhaicul în modern. Și el, în lumea cuvintelor, a dat modernitate străvechimii și a botezat – fericit – orizontul care încape această străvechime: spațiul mioritic.

Athena Tacha Spear: Pasărea Măiastră, cea mai cunoscută pasăre miraculoasă din basmele românești, este „purtătoarea unui mesaj mirabil sau simbolul aspirației umane spre înălțimile cerești”.

Acest volum include texte semnate de Iasmina Bot, Barbu Brezianu, Sorin Lory Buliga, Zenovie Cârlugea, Domițian Cesereanu, Mihai Cimpoi, V. Fanache, Nicu Filip, Florea Firan, Lucian Gruia, Dumitru Irimia, Cătălina Mărănduc, Mircea Muthu, Edgar Papu, Ion Pop, Ionel Popa, Mircea Popa, Ion Popescu-Brădiceni, Ion Segărceanu, Grigore Smeu, Nina Stănculescu, Constantin E. Ungureanu, Constantin Zărnescu.