Peștișorul negru. Basme, povestiri și legende persane

Publicata pentru prima data in 1968, Pestisorul negru este o poveste pentru copii, scrisa de scriitorul iranian Samad Behrangi (1939-1968) care a fost tradusa in multe limbi si a fost inteleasa ca o alegorie a opresiunii sociale si politice sub regimul sahului din Iran. Acest volum este colectie de basme si legende populare despre curaj si aventura in care Behranghi lasa animalele sa-si exprime gandurile critice prin metafore culturale, expresii copilaresti si conceptualizare.

Pestisorul negru poate fi mic, dar are intrebari mari si hotarare in a gasi raspunsuri la ele. El nu a ascultat sfaturile mamei sale si ale vecinilor sa se tina de parau, ci a iesit sa exploreze lumea. Intalneste minuni si aventuri, pericole si frumusete si face tot drumul pana la mare ca sa isi gaseasca raspunsurile. Chiar daca nu supravietuieste pentru a-si spune propria poveste, iata ca ea este spusa unei alte generatii, iar inspiratia ei este transmisa mai departe.

„Ideea cartii de fata mi-a venit atunci cand am citit povestea Pestisorul Negru. Frumusetea si simplitatea povestii, cu un mesaj atat de profund, m-au fermecat. Trebuia sa traduc romanilor aceasta poveste! Abia apoi l-am descoperit pe Samad Behranghi ca scriitor si culegator de folclor, ca dascal si activist politic. Am strans toata opera lui, am citit-o si m-am apucat de selectat basme, povesti si legende populare. Samad Behranghi a cules si tradus aceste povesti din folclorul azer in anii ’60 ai secolului trecut, dar ele fusesera purtate si transmise din generatie in generatie prin viu grai. Este limpede ca majoritatea povestilor provin din perioada medievala, caracterul lor islamic fiind atat de pregnant. Este un fapt demonstrat limpede ca turcii azeri au emigrat in regiunea in care locuiesc astazi, din nord-vestul Iranului, dupa retragerea stapanirii arabe, in Evul Mediu. Desi au turcificat populatia autohtona, cultura superioara a acesteia i-a cucerit pe cuceritori. Dar unele dintre aceste povesti fac referire la obiceiul iranienilor antici, zoroastrieni preislamici, de a jura pe un altar sfant. Putem astfel sustine ca aceste povesti, sau macar unele dintre ele, isi au radacinile in cultura antica persana iar varsta lor se socoteste in secole si chiar milenii, nu doar in decenii. […]

Traducerile lui Behranghi din folclorul turc azeri imbogatesc cultura persana si ofera tuturor cunoscatorilor de persana accesul la acesta cultura. Traducerea mea ofera romanilor o fereastra deschisa spre cultura persana, un imbold spre cunoasterea unei culturi impresionante atat prin marime, cat si prin profunzime. Iar cunoasterea celuilalt aduce cu sine respect, toleranta, incredere, convietuire pasnica si dragoste."

Mihai Cernatescu