Peste zona interzisă

„Trebuie să o poți urma pe Ileana Mălăncioiu în toate bolgiile infernale surprinse în cărţile sale, pe toate vîrfurile atinse în căutările sale, în toate gesturile radicale, în toate posturile antigonice (şi agonice) în care a fost pusă, ca să înţelegi drumul de la Pasărea tăiată la Urcarea muntelui. Cum de n-a căzut? mă intreb de foarte multă vreme, cu acea atentie - la viaţa şi la scrisul ei - pe care doar presimţirea autenticităţii veritabile o poate suscita. Şi cu o admiraţie neştirbită mai ales pentru transparenţa edificării de sine. Cum de cele două armături, cea oţelită şi cea plumbuită, cea de pămînt şi cea vizionară, au rezistat, suprapunîndu-se, pină azi? Nu se ştie, chiar nu se ştie, se poate doar încerca, mereu de la capăt, pe cont propriu...” (Simona Sora)