Podoabe feminine din Dacia romană. Cu privire specială la Dacia Superior

În ultima jumătate de secol, studiul componentei materiale a civilizației Daciei romane a reprezentat una dintre direcțiile prioritare de cercetare. Într-o primă fază, interesul a fost trezit mai ales pentru corpusul de inscripții, urmat de repertoriul cultelor romane din Dacia, a ceramicii de lux, a statuetelor de bronz, a fibulelor romane, a pieselor de echipament militar, a statuariei din piatră, a drumurilor din Dacia. Astăzi, prin voluminoasa lucrare a doamnei Ana Hamat, a venit și rândul repertoriului de accesorii vestimentare, element constitutiv al vieții spirituale și materiale a Daciei romane.

Ilie Sorin Cociș

***

O tratare monografică a podoabelor și accesoriilor vestimentare din Dacia romană reprezintă o cercetare astăzi foarte necesară, în pas cu tendințele moderne de exploatare maximă a artefactelor arheologice. Domeniul, ca și atâtea altele din istoriografia provinciei noastre, Dacia, a fost insuficient abordat și, cel mai adesea, slab racordat la progresele înregistrate la nivel european. Așadar, cartea prezentată acum constituie o binevenită completare a unei vechi lacune din cercetările de specialitate.

Radu Ardevan

***

Lucrarea de faţă reprezintă rezultatul preocupărilor noastre pentru studiul bijuteriilor în Dacia Superior. Într-un anumit fel, se poate spune despre ea că este în acelaşi timp un început de drum, dar şi încheierea unui alt drum, început odată cu  lucrarea de licenţă.  Baza acestor preocupări a reprezentat-o fascinaţia pe care copil fiind, am simţit-o pentru antichitate dar şi farmecul aurului antic şi strălucirea lui.  Dincolo de această strălucire însă, bijuteriile ascund secrete  a căror descifrare  aduce lumină asupra originilor, legăturilor comerciale ale epocii şi nu în ultimul rând asupra oamenilor care le-au purtat, le-au îndrăgit  şi le-au preţuit. Studiul bijuteriilor poate contribui la descifrarea misterelor care stau în spatele acţiunii umane. Prin urmare am încercat să  trecem dincolo de suprafaţa acestor vehicule de civilizaţie,  pentru a surprinde   motivaţiile  ascunse în fiecare bijuterie în parte.

Pentru zona Daciei,  un astfel de studiu nu este o noutate, se cunosc deja rezultatele cercetării întreprinse de doamna Maria Bălăceau pentru zona Olteniei romane şi ale lui Adriana Isac pentru Dacia Porolissensis. Acesta este motivul pentru care  conceptul spaţial al lucrării noastre urmăreşte să inventarieze şi să discute  teritoriul Daciei Superior,  aflat între  cursul superior al Mureşului la nord şi linia imaginară   Drobeta- Bumbeşti  la sud- est. Între  piesele aflate în cadrul catalogului întocmit de noi  nu se află piese inedite, acest lucru fiind compensat, sperăm, de   interpretarea nouă pe care o aducem în discuţie  în ceea ce priveşte unele dintre aceste exemplare. Deşi aceste piese au mai fost publicate, în studii, articole şi monografii de specialitate, ele au fost tratate  ca şi o mică parte a unui întreg. Am încercat în lucrarea de faţă să reinterpretăm unele rezultate ale cercetărilor mai vechi pentru a pune într-o lumină nouă bijuteriile, exponente ale unei tradiţii  vechi şi ale unei mentalităţi  de mult dispărute. Dintre categoriile de bijuterii, ne-am ocupat cu predilecţie de bijuteriile pentru împodobirea mâinii( inele, pietre de inel şi brăţări)şi de cele pentru împodobirea capului şi a gâtului(coliere,lănţişoare, mărgele,  medalioane şi pandantive, cercei, ace de păr şi diademe). Nu am inclus în acest studiu fibulele, deoarece acestea au făcut obiectul mai multor cercetări separate.

Uşa pe care am deschis-o spre trecut cu ajutorul lucrării de faţă, nu ar fi putut  să fie nici măcar întredeschisă fără ajutorul pertinent al câtorva persoane, cărora ţinem să le mulţumim în mod special. Doamnei profesor dr.  Doina Benea, îi mulţumim pentru răbdarea de care a dat dovadă în toţi aceşti ani de studiu şi pentru sfaturile fără  de care nu am fi putut  să prezentăm astăzi această lucrare.

De la Muzeul Unirii din Alba Iulia, dorim să mulţumim colegilor  Radu Ota şi George Bounegru, care ne-au ajutat cu informaţii despre piesele aflate în custodia muzeului  şi de care aveam foarte mare nevoie.  Totodată dorim să mulţumim conducerii acestui muzeu pentru faptul că în doi ani consecutiv am beneficiat de  informaţiile oferite  de biblioteca muzeului.  Îndatoraţi îi rămânem şi colegei Oana Tutilă de  la Muzeul oraşului Deva, pentru  ajutorul primit  din partea ei. Tuturor celor care ne-au sprijinit  de-a lungul acestui drum lung şi greu, le mulţumim.

Ana Cristina Hamat

„ Frumuseţea este un dar al zeilor , însă câte femei se pot mândri cu acest har.[..] Îngrijirile prin podoabe vă vor înfrumuseţa, iar  în lipsa gătelilor cel mai frumos chip îşi pierde întreaga  strălucire”

Ovidiu, Arta Iubirii, 3.