Poeme saturniene

„Blestem pe capul acestui bețiv, al acestui pederast, al acestui asasin, al acestui suflet fricos apucat din când în când de spaima de iad, care îl face să se scape în pantaloni, al acestui corupător care, grație talentului său, a făcut școală printre tinerii scriitori, contaminându-i cu poftele lui deșucheate, cu gusturile sale nefirești, cu tot ce e dezgustător și oribil.”( Edmond și Jules de Goncourt)

„Astăzi, când arta și poezia sunt poate mai «dezumanizate» ca niciodată, sentimentalitatea verlainiană ni se dezvăluie ca o stare de grație a cuvântului topit și transformat în emoție pură, de care nefericita noastră conștiință de ființe apocaliptice, adică agonizante și crepusculare, are atâta nevoie.” ( Octavian Soviany )