Poeme

Pasăre cu pene-albastre,
Martoră iubirei noastre,
De-iIsfârşi cântarea ta,
N-asculta ce-mi spune mie
Dragul meu, căci cine ştie
Dacă mâni nu m-a uita.

Râule cu apă lină
şi curat ca o lumină
Cât ne vezi de fericiţi,
Starea noastră n-o răsfrânge,
Mâne poate noi vom plânge
şi-om fi veşnic despărţiţi.

Iar tu, lună, dragă lună,
Tu, a nopţilor cunună,
Să nu spui că ne-ai privit.
Poate mâni a tale raze
N-ar putea măcar să crează
Că vreodată ne-am iubit.

Veronica MICLE