Poezii
Alecsandri a dat forma concreta unei tendinte care preexista in poezia romaneasca. EI va fi urmat de majoritatea poetilor sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetica: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.
A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Romane, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul secolului XIX.
In 1854 - apare sub conducerea sa Romania literara. In 1863 ia nastere la lasi societatea Junimea, al carui membru onorific a fost pana la sfarsitul vietii. In anul 1867 este ales membru al Societatii literare romane, devenita Academia Romana.
In evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei varste aflate in deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trecea societatea romaneasca a acelor timpuri.
Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si Iacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social in piesa lorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor": Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romaniei.
O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa incepand cu prozele calatoriei in Africa si terminand cu expresia artistica matura din pastel-uri si din unele legende.
Cea de-a treia etapa iI face sa revina spre teatru, cu o viziune in general romantica, viziune filtrata insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a intelegerii care il apropie de clasicism.
Editura | Pescarus |
---|---|
ISBN | 978-606-8379-69-2 |
Număr de pagini | 232 |
Tip copertă | Brosata |
Data apariției | 2014 |