povestea omului care nu voia să moară

„A fost odată un om.“ Așa începe povestea omului care nu voia să moară. Și deși pare începutul unui basm, este o poveste țesută din ițele vieții de zi cu zi, asupra căreia planează umbra iminentă a morții.

Pe palierul comun al unui bloc, o poveste de prietenie trece prin bucurii împărtășite, afecțiune, sprijin și înțelegere, dar și confuzie, secrete, tristețe și disperare. Când apropiindu-se, când depărtându-se, vecinul misterios al naratoarei, obsedat de muncă și de călătorii, o pune față în față cu trecutul său – dezvăluindu-i imaginea unei alte lumi, a Ungariei comuniste de care s-a îndepărtat voit –, dar și cu prezentul bolii sale necruțătoare și implacabile.

Blândă, reținută și tolerantă, prietenia lor trece cu vederea nu doar diferențele dintre acțiunile, pasiunile, originea și copilăria lor, ci și opiniile politice și sociale divizate, perspectiva diferită asupra universului în care trăiesc. În patruzeci și cinci de capitole scurte, Catherine Lovey reflectă structura întâlnirilor dintre cei doi vecini: trecătoare, dar încărcate de semnificație, nu doar un portret, ci un întreg destin. O narațiune plină de tandrețe și lumină.

Premiul Michel-Dentan 2024

Premiul Alice Rivaz 2024

Premiul Elvețian pentru Literatură 2025

Autoarea știe foarte clar că distanța pe care încearcă să o surprindă – detașarea omului bolnav de tot ceea ce îl diferențiază de ceilalți – este fragilă și profund emoționantă. Dar o face într-un mod flexibil și schimbător, în secvențe scurte care dau impresia unor mișcări de dans sau a unor peisaje succesive văzute dintr-un tren. Le Monde

Cu temporalitatea sa disjunctă și anulând raportul dintre interior și exterior, această poveste sotto-voce despre agonie și negare ne învață că soarta își urmează cursul chiar dacă pare lipsită de sens. Libération

Rațională, lucidă și uneori incisivă, Catherine Lovey reușește să împletească strâns curajul și vulnerabilitatea. Le Courrier

CATHERINE LOVEY este scriitoare și jurnalistă de origine elvețiană, originară din Valais. A urmat studii de relații internaționale, apoi a obținut o diplomă în criminologie. Ca jurnalistă, a colaborat cu gazete precum Tribune de Genève sau L’Hebdo, în special cu articole în care abordează probleme economice și financiare, dar și subiecte din criminologie. A debutat în roman în 2005, iar volumele sale, care analizează spectrul societății cu umor și sinceritate, au fost foarte bine primite de critică și au câștigat mai multe premii, printre care prestigiosul Premiu Schiller Découverte. Pentru romanul histoire de l’homme qui ne voulait pas mourir, a fost recompensată cu Premiul Michel‑Dentan și Premiul Alice Rivaz în 2024, și cu Premiul Elvețian pentru Literatură în 2025.