Povesti de adormit copiii si de trezit parintii

Povestirile sunt instructive, sub raport etic, pornind de la viata imediata, cea din scoala, adesea, sau uneori dintr-o lume fantastica, a parabolelor biblice (Biserica din deal, Copilul cu inima de cristal). Sunt scene desprinse cu simplitate narativa din cotidian, dar semnificatia mai profunda a unor acte nu lipseste (Peticul). […] O atentie mai mare merita Biserica din deal, unde atmosfera unui sat descris in ritualurile sale face sa creasca emotia povestirii […], amintindu-ne vremurile de altadata, surprinse in aceste pagini, o lume a bunelor randuieli, a credintei si a familiei armonioase si senine. — Adrian Popescu