Poveștile celor mai frumoase spectacole de balet

„… arta ne ajută să rezistăm, să creștem, să evadăm, să depășim limitele vieții de zi cu zi, să îndurăm orice ni se întâmplă.”
Cuvintele aparținând lui Dorothée Gilbert, prim-balerină la Opera din Paris,reiterează capacitatea fundamentală a artei de a salva individul de la degradarea existențială, sustrăgându-l pentru câteva clipe din mundan. În această categorie se încadrează pictura, teatrul, muzica, dansul și literatura, iar între cele din urmă, artista stabilește chiar o corespondență, afirmând că „să dansezi înseamnă să depeni povești”. Atât literatura, cât și dansul creează un univers compensatoriu în care totul este posibil, iar sinergia lor ne apare desfășurată în paginile cărții „Poveștile celor mai frumoase spectacole de balet”, scrisă și ilustrată de Astrid Valance.

Cartea se coagulează ca o pledoarie pentru universul dansului, propunându-și să-i deschidă cititorului apetitul pentru balet și să anuleze orice prejudecată formată în jurul acestui tip de manifestare artistică. Din acest punct de vedere, conținutul se prezintă ca o alăturare de povești, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg, devenite grandioase spectacole figurative: „Coppélia” (1870), „Lacul lebedelor” (1877), „Baiadera” (1877), „Fata rău păzită” (1789) sau „Dama cu camelii” (1978). Mai mult decât atât, fiecare narațiune este însoțită de o secțiune intitulată „În spatele cortinei”, având ca miză desvrăjirea unei lumi părelnic ermetică și furnizându-i lectorului informații fascinante de cultură generală.

Spre exemplu, știai că „Lacul lebedelor” a fost primul dintre cele trei balete scrise de prolificul compozitor rus Piotr Ceaikovski? Știai că la prima reprezentație a spectacolului „Baiadera”, care a avut loc la Sankt-Petersburg în 1877, s-au adus pe scenă chiar și un elefant și un tigru adevărați, în zilele noastre fiind înlocuiți de niște manechine din carton? Sau știai că autorul romanului „Dama cu camelii” nu e același Alexandre Dumas care a scris „Spărgătorul de nuci”, ci fiul acestuia, care poartă același nume, dar e mai puțin vestit?

Dincolo de invitația lansată cititorului, aceea de a intra pe ușa larg deschisă a unei lumi care merită a fi împărtășită, cartea îi mijlocește acestuia și o complexă experiență culturală. „Poveștile celor mai frumoase spectacole de balet”, scrisă și ilustrată de Astrid Valance, prezintă o serie de lumi imaginare care desfată ochiul și mintea, oprind timpul și permițându-i cititorului să fie, preț de o secundă, contemporan nemuririi.