Primavara in satul Harmalaia

În satul Hărmălaia, primăvara este o sărbătoare pe care copiii o trăiesc din plin. Hoinăresc pe pajiști și prin grădini, țopăie prin bălți, se cațără pe garduri sau pe magazia de lemne, fugăresc pisica, alunecă prin noroiul de pe ulițe, cad (din întâmplare) în pârâiaș — oriunde îi poartă pașii, e ceva interesant de făcut sau de văzut.

La fel ca pentru mieii fără astâmpăr de pe pășune sau mânzul abia născut, și pentru copiii din satul Hărmălaia lumea e nouă, proaspătă și luminoasă. Va fi un an bun.

De ud, e ud peste tot la noi în sat primăvara. Uneori, când ne întoarcem de la școală, drumul e doar o mare mocirlă.

Cizmele de cauciuc fac fleoșc-fleoșc când călcăm în bălțile care ne ies în cale. Iar câteodată alunecăm în șanț și cizmele ni se umplu cu apă.

Alteori mergem pe garduri. Într-o zi, ne-a văzut o mătușă și ne-a întrebat dacă mergem așa ca să nu ne udăm la picioare. Nici prin cap nu i-ar fi dat că facem asta doar fiindcă e distractiv. „Cine a zis că-i musai să mergem doar pe drum?“ a spus Lasse apoi. „Probabil vreun om mare“, a zis Bosse. „Așa cred și eu“, a răspuns Lasse.