Primăvară timpurie

În primul sfert de veac, nimeni, nici chiar dușmanii, n-au contestat poziția lui Żeromski de strălucit romancier polonez. (…) Stârneau admirație darul deosebit al compasiunii, imparțialitatea și fabula dramatică a romanelor. (…) Żeromski a fost, înainte de toate, o figură publică de mare calibru; acest lucru, precum și simțul valorificării izvoarelor limbii polone (lexicul lui este uimitor de bogat) îi asigură un loc aparte în literatura polonă. Czesław Miłosz

Stefan Żeromski a fost un scriitor care s-a bucurat de o autoritate enormă. Operele sale succesive au fost o expresie a preocupării patriotice și civice pentru valorile și formele vieții naționale, născute tot din aceeași inspirație pedagogică, din același set de întrebări despre scopurile și mijloacele acțiunii colective. Włodzimierz Maciąg

Stefan Żeromski (14. 10. 1864 – 20. 11. 1925) Romancier, publicist, dramaturg, primul președinte al PEN Clubului polonez, de patru ori nominalizat la Premiul Nobel, era considerat „conștiința literaturii polone” sau „conștiința poporului”. La 18 ani debutează în literatură cu o poezie de Lermontov, tradusă în polonă și cu o poezie proprie: Cântul plugarului. Nu și-a putut termina studiile din cauza sărăciei. În anii ʼ90 ai sec. XIX începe să publice nuvele (Ecourile pădurii) și romane. Atras de ideile socialiste, el reflectă în scrierile sale situația deplorabilă a oamenilor simpli, singurătatea celui atras de un ideal umanitar (Doctor Judym), istoria poporului polonez în context european (Cenușa), dezamăgirea că reînvierea statului polonez nu aduce ameliorarea sorții poporului (Primăvară timpurie). Câteva dintre romanele lui Żeromski au fost ecranizate: Doctor Judym, Istoria păcatului, Cenușa, Primăvară timpurie, Anul 1863, Muncă de Sisif, Farmecul vieții, Vânt dinspre mare, Râul credincios.