Prin fereastra temnitei

Această carte este o culegere de scrisori compuse de Sfântul Nicolae pe când era închis în lagărul german de la Dachau. Titlul pare să sublinieze faptul trist al întemniţării episcopului ortodox. Dar cum ar putea fi întemniţat un om liber ajuns, printr-o asemenea măsură a credinţei, nădejdii şi dragostei, la asemănarea cu Făcătorul cerului şi al pământului?

Merită precizat aici că titlul original al lucrării este Cuvinte către poporul sârb prin fereastra temniţei. Într-adevăr, nu soarta sa şi-o plânge Sfântul Nicolae în aceste pagini, ci soarta naţiunii sârbe, şi, o dată cu aceasta, soarta tuturor naţiunilor care, precum cea sârbă, şi-au trădat vocaţia creştină. Din acest punct de vedere, cartea ar fi putut avea foarte bine ca subtitlu: „Scrisori către o naţiune apostată.” Sau, poate şi mai bine, „Despre sensul creştin al istoriei.”

Cele 82 de „epistole” analizează decăderea omului contemporan şi pricinile care au dus la aceasta. Cuvintele cărţii au fost zugrăvite de către prefaţatorul primei ediţii sârbeşti, Episcopul Lavrentie, ca „plângerile unui nou Proroc Ieremia al sârbilor pe ruinele evlaviei şi cinstirii tradiţionale a poporului său,” laolaltă cu îndemnurile sale către copiii duhovniceşti ai Sfântului Sava de a se lecui şi a se mântui de „ciuma albă,” aşa cum numea Sfântul Nicolae cultura atee contemporană. - Mircea Platon