Privind înapoi, cititorul. Ipostaze ale lectorului în proza românească

„O lucrare extrem de agreabila, cu nerv pentru dezbatere si cu finete de observatii, folosind un aparat conceptual riguros si o baza erudita (de care nu face niciodata parada, ci o investeste fluent in operatiile interpretative sau de elaborare conceptuala), matura in ton si-n argumentatie, stilistic extrem de curata, cercetarea lui Ioan Farmus duce la rezultate si observatii de o evidenta originalitate, intr-o conduita elevata, de excelenta in toate compartimentele.” (Al. Cistelecan)

„Scenariul propriilor demonstratii si analize releva maturitate, limbaj critic sigur de sine, o viziune de ansamblu marcata de indrazneala si de originalitate. In plus, inscriindu-si demersul in incercarile critice articulate de teoriile receptarii, Ioan Farmus e stapin pe acest teritoriu al metodelor critice mai vechi sau mai noi, isi asuma si apropriaza constient anumite instrumente si mijloace de abordare a textului, are o anumita siguranta si naturalete nu numai in explicarea teoretica a lucrurilor, ci si in folosirea lor cu echilibru, doar in masura in care anumite concepte, interpretari, solutii sau disocieri ii sint utile. Niciun abuz conceptual, astfel, niciun exces de eruditie sterila.” (Mircea A. Diaconu)

„Intii si intii trebuie subliniata cu trei linii rosii inauguralitatea studiului sau in teoricritica romaneasca, ce face din Ioan Farmus un deschizator de drumuri. Oricine se va angaja de acum inainte pe drumul deschis de el nu va putea ocoli opera sa instauratoare. In acest cimp de lucru si in acest tip de cercetare, Ioan Farmus e inconturnabil. Gestul sau creativ arata ca nu e nevoie sa locuiesti la Paris sau New York, cum cred new-chiritele noastre intelectuale, ci, din contra, ca poti trai chiar la Tirgu-Neamt, pentru a produce lucrari de nivel euroatlantic.” (Virgil Podoaba)