Prizonier în propriul corp

„Spiritul încearcă să domine corpul, chiar dacă acesta promite să-şi ia revanşa. Această luptă imbecilă te împinge până la porţile nebuniei; te parcelizezi, te împarţi în două, în trei, şi-apoi în patru; spiritul, corpul, mâinile, intestinul, diafragma; ţi-e frică, gemi, bâjbâi, te prelingi, respiri greu. Trebuie să reasamblezi toate părţile împraştiate, acceptând că suferinţa îmbracă toate formele şi că este independentă, aşa cum este foamea, invidia, mirosul şi pipăitul, spaima şi angoasa. Trebuie să înveţi că la fel eşti şi în ceea ce nu ştii despre tine însuţi, că partea asta intimă şi necunoscută va şti să se facă auzită fără ca tu să înţelegi motivaţiile acestei intervenţii tânguitoare. Trebuie să fac faţâ tuturor ofensivelor pe care le lansează corpul meu chiar împotriva mea, luptă istovitoare in care nimeni nu iese învingător. ”Mă ronţăi”, ca să-l parodiez pe Joffre. Da, mă ronţăi; sunt eu împotriva mea. Sunt un câmp de luptă, un câmp al bătăliilor pierdute.”