Radiografia unei zile de mai

In aparenta, volumul lui Cristian Melesteu pune la un loc trei proze: „Radiografia unei zile de mai”, „Colonia subterana” si „Ultimul pahar de vin”. De fapt, cartea apartine unui singur personaj, ale carui avataruri traverseaza cele o mie si una de povesti din timpuri si lumi paralele. Intimplari extraordinare, cu uriasa incarcatura vizuala si emotionala, interludii de folclor urban, cu efecte comice, istorii personale pendulind intre fantastic si real pun in scena un spectacol jucat cu aplomb si talent.

Cristian Melesteu realizeaza o constructie epica fabuloasa, a carei fundatie se sprijina pe „Colonia subterana”, iar ultimul etaj strapunge norii, fortind barierele realitatii palpabile.

 

„Cristian Melesteu se apropie de Marin Preda prin realismul crud, de Fanus Neagu prin fantasticul si metafora autentice si de Nicolae Velea prin crearea de situatii-soc sau situatii «su-cite». Dar tinarul prozator, care tine sigur si singur condeiul in mina, demonstreaza pe tot parcursul actiunii ca e stapin si este el insusi.” (Ion Lica-Vulpesti)

 

„Radiografia unei zile de mai e o carte bizara (al carei final nu-l anticipezi), intrucit nu se poate masura cu instrumentele teoriei literare, nu se incadreaza in categoriile studiate; poate fi o cro-nica: politica, a unui eveniment exceptional, a lumii afacerilor, a unor experiente erotice sau sexuale.