Ratificarea Tratatelor de Pace de la Paris (1919-1920) in Parlamentul Romaniei intregite
în stoc
SKU
a242761
80.00 LEI
Pe scurt
Si mai ales, d-lor, cand realitatea vietii brute adeseori ne aduce ca sa curmam in pamantul acesta, adeseori incarcat cu lucruri care ne apasa si ne dezgusta, e bine sa ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica in sfere mai inalte, pentru a ne inalta in sufletul nostru si sa luam curaj, vointa si indemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge si mai departe pe aceeasi carare spre vesnica marire a neamului romanesc.
Cand examinam acest tratat, nu trebuie sa uitam ca izvorul adevarat al unirii neamului romanesc nu este acest tratat, izvorul adevarat al unirii neamului nostru este constiinta vie a neamului romanesc si hotararea sa suverana, iar acest tratat insemneaza numai o recunoastere internationala, intarirea in domeniul international a unei uniri si a unui stat puternic si, credem, vesnic existent, al Romaniei Mari izvorate din viata nestramutata a intregului neam.
Baza unirii noastre, baza Romaniei Mari, izvorul de drept al acestei infaptuiri marete, incantatoare pentru noi, sunt hotararile luate in Bucovina, in Basarabia si in Ardeal, expresie a vointei unitare a suveranitatii colective a intreg neamului romanesc, exprimate in mod solemn in sesiunea trecuta a Camerei, cand s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor catre Romania Muma. - Deputatul Iuliu Maniu in Parlamentul Romaniei intregite, 26 august 1920
Si mai ales, d-lor, cand realitatea vietii brute adeseori ne aduce ca sa curmam in pamantul acesta, adeseori incarcat cu lucruri care ne apasa si ne dezgusta, e bine sa ne folosim de astfel de momente solemne, pentru a ne ridica in sfere mai inalte, pentru a ne inalta in sufletul nostru si sa luam curaj, vointa si indemn nobil din pildele celor din trecut, pentru a merge si mai departe pe aceeasi carare spre vesnica marire a neamului romanesc.
Cand examinam acest tratat, nu trebuie sa uitam ca izvorul adevarat al unirii neamului romanesc nu este acest tratat, izvorul adevarat al unirii neamului nostru este constiinta vie a neamului romanesc si hotararea sa suverana, iar acest tratat insemneaza numai o recunoastere internationala, intarirea in domeniul international a unei uniri si a unui stat puternic si, credem, vesnic existent, al Romaniei Mari izvorate din viata nestramutata a intregului neam.
Baza unirii noastre, baza Romaniei Mari, izvorul de drept al acestei infaptuiri marete, incantatoare pentru noi, sunt hotararile luate in Bucovina, in Basarabia si in Ardeal, expresie a vointei unitare a suveranitatii colective a intreg neamului romanesc, exprimate in mod solemn in sesiunea trecuta a Camerei, cand s-au votat legile pentru unirea pentru veci a tuturor provinciilor catre Romania Muma. - Deputatul Iuliu Maniu in Parlamentul Romaniei intregite, 26 august 1920
Volumul istoricilor Gheorghe Sbarna si Ion Calafeteanu despre ratificarea Tratatelor rezultate din Conferinta de Pace de la Paris (1919-1920) de catre Parlamentul Romaniei (1920-1922) infatiseaza, prin narativul documentelor, optiunile diferitelor curente politice carora apartineau "Intregitorii". Acestia prezinta nu doar optimismul "botezului lumii celei noi", ci si "puncte intunecoase" in continutul Tratatelor care au incheiat Primul Razboi Mondial. Cei doi autori demonstreaza ca, pentru cetatenii Romaniei, procesul politic al ratificarii Tratatelor de pace postbelice a insemnat, cum o spunea si Iuliu Maniu, o reafirmare a vointei romanilor si a suveranitatii lor nationale, asa cum aceasta a fost exprimata si in Rezolutiile de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia, in 1918. Din vocile Generatiei Marii Uniri se poate auzi nu doar freamatul trecutului, ci si cautarile drumurilor viitoare! - Vasile Puscas
GHEORGHE SBÂRNĂ este profesor consultant, conducător de doctorat la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. A fost cadru didactic universitar, de la absolvirea Facultăţii de Istorie de la Universitatea Bucureşti din 1966, la Academia de Ştiinţe Social‑Politice, la Universitatea Bucureşti, Politehnica Bucureşti, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, Universitatea „Spiru Haret” şi Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Şi‑a concentrat activitatea didactică şi de cercetare pe teme fundamentale ale istoriei moderne şi contemporane ale României, în conjuncţie cu evoluţiile europene din secolele XIX şi XX. Cărţi publicate: Parlamentul şi politica externă a României, 1919‑1940 (2000); Partidele politice din România, 1918‑1940 (2001); Românii şi proiectele federale europene interbelice (2002); Marea Unire în Parlamentul României (2007), Vespasian V. Pella – în slujba dreptului şi a cauzei păcii, ediţie îngrijită şi studiu introductiv (2011); Revoluţia Română din Decembrie 1989. Dicţionar general (coordonator) (2010); Constituţia României. Studii (coordonator) (2014); Tratatele de Pace ale României, 1919‑1920 (împreună cu Ion Calafeteanu) (2017); România în anii premergători Marii Uniri, 1916‑1917. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2017); România în anul Marii Uniri. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2018); 1919. Confirmarea internaţională a României întregite. Culegere de studii (coordonator împreună cu Ioan Opriş) (2020).
ION CALAFETEANU este profesor consultant, conducător de doctorat la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. A fost cercetător ştiinţific la Institutul de Studii Istorice şi Social‑Politice, diplomat, îndeplinind misiuni la New York, la Misiunea Permanentă a României pe lângă O.N.U. şi la Roma – Academia di Romania. Profesorul Calafeteanu a împletit activitatea de cercetare cu cea de cadru didactic în învăţământul superior, fiind profesor asociat la Universitatea Bucureşti, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” şi la Universitatea „Valahia” din Târgovişte. Şi‑a concentrat activitatea de cercetare spre aprofundarea unor teme fundamentale ale istoriei naţionale în conjuncţie cu evoluţiile europene din secolul XX, istoria diplomaţiei româneşti, istoria exilului românesc anticomunist. Cărţi publicate: Iuliu Maniu – Ion Antonescu: Opinii şi confruntări politice (1994); Revizionismul ungar şi România (1995); Politică şi interes naţional în România interbelică (1996); Români la Hitler (1999); Exilul românesc, erodarea speranţei. Documente (1951‑1975) (2003); Scrisori către Tovarăşa Ana (2005); Grigore Gafencu. Jurnal (2008); Revoluţia română din Decembrie 1989. Documente (2009).
| Editura | Scoala Ardeleana |
|---|---|
| ISBN | 978-606-797-848-3 |
| Număr de pagini | 404 |
| Formatul cărţii | 17 x 23.5 cm |
| Tip copertă | Cartonata |
| Data apariției | 2022 |
Scrie o recenzie