Ratiunea contradictorie
Vincent n-ar fi fost același fără Theo van Gogh. Călătorind prin volutele unei vieți chinuite, pictorul l-a avut mereu alături pe credinciosul său frate. Relația lor a fost zbuciumată, dar profundă, definitorie pentru amândoi. Minuțios documentată, bazată pe corespondența dintre Vincent și Theo, cartea lui Deborah Heiligman spune dramatica poveste a acestor destine și a devotamentului nemărginit care le-a legat.
„O istorie emoționantă despre iubirea fraternă.” Kirkus Reviews
„Fără Theo, lumea nu l‑ar fi avut pe Vincent.” Așa își începe cartea Deborah Heiligman, care mărturisește că l-a iubit pe Vincent van Gogh încă din copilărie, când a și citit Bucuria vieții, romanul lui Irving Stone inspirat de destinul pictorului. Mulți ani mai târziu, aflată în vizită la Muzeul Van Gogh din Amsterdam, a descoperit că Vincent avusese un frate pe nume Theo, despre a cărui existență nu știuse până atunci. După ce a citit corespondența dintre Vincent și Theo, apoi pe cea dintre Theo și viitoarea lui soție, Johanna, autoarea și-a dat seama că are în față o poveste frumoasă și complexă, marcată de iubire și sacrificiu, care până în acel moment rămăsese nespusă: povestea relației profunde și agitate dintre doi frați, care în adolescență făcuseră un legământ de a rămâne apropiați și devotați unul altuia, indiferent de ceea ce le-ar fi rezervat viitorul.
Lucrarea a fost redactată la începutul anilor '80 și are ca obiect analiza filosofiei raționalismului deschis, complex, pe care personalități precum Gaston Bachelard, Edgar Morin sau Colocviul de la Cordoba l-au readus în actualitate.
Ce este „raționalitatea contradictorie” și cum a influențat aceasta cursul evoluției umane? Putem afirma – în formularea unui răspuns la această întrebare – faptul că lumea văzută, pe de-o parte, ca un amalgam de contrarii, relații antigonice, fracturi dar și ca un proces de întrepătrunderi și osmoze, pe de altă parte, dezvăluie, într-un act de reflecție profundă natura duală a gândirii.
În termenii autorului: „Gândirea în funcție de dualitudine constituie, se pare, un punct de vedere cu siguranță opus sensului de diferențiere, așa cum prevalează el în viziunea lumii identitare.
(...) Lumea nu se lasă întotdeauna epuizată de gândirea identitară, chiar dacă aceasta reușește să decupeze din ea reprezentări pertinente și cu sens. Astfel încât, până la urmă, recurgerea la un regim de gândire nonidentitară nu se justifică printr-o modă, nici printr-o nostalgie sectară, ci se impune atunci când gândirea nu se mulțumește cu o reprezentare schematică și utilitară a cosmosului. Natură și istorie pot să ne ofere mai mult despre ele decât ceea ce idealul identitar a putut deja să dezvăluie. Gândindu-le simultan, în funcție de o consonanță și de o disonanță, spiritul uman poate spera să scoată la lumină procese mai subtile, unghere mai ascunse, ce nu ar putea decât să întărească idealul de inteligibilitate care a stimulat atât de mult gândirea identitară. Coordonând astfel, într-o manieră suplă și îndrăzneață, gândirea identitară cu gândirea conflictuală, rațiunea nu poate decât să câștige în scopul său fundamental de a răspunde provocării pe care i-o aruncă lumea prin complexitatea sa intrinsecă”.
„Armonia, din contră, pretinde inegalitate. Fiecare coardă a lirei emite un sunet diferit, iar justa proporție dintre aceste sunete este cea care dă frumusețe muzicii. Nu mai este vorba de forțe opuse ce se anulează reciproc, ci de un acord intern, de o convergență spontană între elemente ce nu au greutate.“ Thibon G.: L’équilibre et l’harmonie (Fayard, 1976, p.88).
| Editura | Paideia |
|---|---|
| Colecție | Restituiri |
| Ediția cărții | a IV-a |
| ISBN | 9786067485196 |
| Traducător | Dorin Ciontescu-Samfireag, Laurențiu Ciontescu-Samfireag |
| Număr de pagini | 350 |
| Formatul cărţii | 9.5 x 20.5 cm |
| Tip copertă | brosata |
| Data apariției | 2021 |
| height | 0 |
| Nou | Nou |