Războiul limonadei
Elev în clasa a patra, Evan Treski se pricepe la oameni. Știe să schimbe două vorbe cu ei, chiar și cu adulții. Pe de altă parte, sora lui mai mică, Jessie, e bună la matematică, dar nu la a lega relații cu oamenii. Când începe Războiul Limonadei între frați, nu e deloc limpede cine o să câștige și nici măcar dacă vrajba lor o să se termine vreodată.
Un roman plin ochi de ponturi ingenioase, o introducere în lumea afacerilor, cu definiții ale unor termeni economici cheie, grafice și diagrame. Amuzant și profund totodată, „Războiul limonadei” urmărește subtil felul în care, din dorința de câștig, concurenții pot ajunge în situația de a-și face rău reciproc.
| Editura | Arthur |
|---|---|
| ISBN | 9786303212913 |
| Traducător | Alexandru Macovei |
| Număr de pagini | 232 |
| Formatul cărţii | 15 x 19 cm |
| Tip copertă | cartonată |
| Data apariției | 2024 |
Elev în clasa a patra, EvanTreski se pricepe la oameni. Știe să schimbe două vorbe cu ei, chiar și cu adulții. Pe de altă parte, sora lui mai mică, Jessie, e bună la matematică, dar nu la a lega relații cu oamenii. Când începe Războiul Limonadei între frați, nu e deloc limpede cine o să câștige și nici măcar dacă vrajba lor o să se termine vreodată.
Un roman plin ochi de ponturi ingenioase, o introducere în lumea afacerilor, cu definiții ale unor termeni economici cheie, grafice și diagrame. Amuzant și profund totodată, Războiul limonadei urmărește subtil felul în care, din dorința de câștig, concurenții pot ajunge în situația de a-și face rău reciproc.
Ilustrația copertei de Bilyana Velikova
Născută pe 25 iulie 1962 în Cleveland, statul Ohio, scriitoarei americane JACQUELINE DAVIES îi place să citească, să călătorească, să înoate, să meargă la cinema și să stea de vorbă cu prietenii ei. Este autoarea a mai mult de zece cărți, pentru care a primit numeroase premii. A scris prima carte la cinci ani, când era la grădiniță, iar la treizeci de ani a început să scrie cărți pentru copii. Pentru Jacqueline Davies, copiii sunt cititorii ideali, fiindcă ei vorbesc despre ce reacții le-a provocat o carte: „Copiii se lasă atinși de cărțile pe care le citesc – cărțile îi fac să râdă, sau să se uite sub pat înainte de culcare, sau îi pun pe gânduri și-i fac să plângă și să se gândească mult la ce au citit. Copiii chiar intră în poveste, și astfel de cititori vreau pentru cărțile mele.”