Refugiul unui copil în România. Note de jurnal din anii 1940
în stoc
SKU
a244698
34.00 LEI
Pe scurt
Cu ilustrațiile autorului
Prefață de Mădălina Marcu
Ediție îngrijită de fiicele autorului, Monica Rozescu și Mădălina Marcu
„Celălalt tren pornise deja. Se vedea după mișcarea lentă a roților. De pe scări sări o femeie și alergă spre vagonul pe care eram eu. Ca la o poruncă, fără voia mea, aproape instinctiv, am început să cobor. Și trenul meu se urnise. Spre mine alerga o femeie cu părul cărunt, îmbrăcată în negru. În urma ei au fost aruncate, pe fereastră, două papornițe care s-au rostogolit pe peronul dintre linii. De pe scara vagonului, era să sar peste ea. M-am oprit la un pas-doi înaintea ei. Ne uitam unul la altul. Îi vedeam ochii puternic deschiși și privind spre mine neîncrezători. Buza de jos tremurând uşor. Nu știam cine e femeia aceea mică, cu părul cărunt și îmbrăcată în haine cernite. Nu ne urneam din loc niciunul, parcă să nu stricăm visul, căci nu putea fi realitate. Ceea ce rămăsese între liniile gării, după plecarea celor două trenuri: doi oameni care stăteau încremeniți, unul în fața celuilalt, ca două statui.“ Boris Rozescu
Cu ilustrațiile autorului
Prefață de Mădălina Marcu
Ediție îngrijită de fiicele autorului, Monica Rozescu și Mădălina Marcu
„Celălalt tren pornise deja. Se vedea după mișcarea lentă a roților. De pe scări sări o femeie și alergă spre vagonul pe care eram eu. Ca la o poruncă, fără voia mea, aproape instinctiv, am început să cobor. Și trenul meu se urnise. Spre mine alerga o femeie cu părul cărunt, îmbrăcată în negru. În urma ei au fost aruncate, pe fereastră, două papornițe care s-au rostogolit pe peronul dintre linii. De pe scara vagonului, era să sar peste ea. M-am oprit la un pas-doi înaintea ei. Ne uitam unul la altul. Îi vedeam ochii puternic deschiși și privind spre mine neîncrezători. Buza de jos tremurând uşor. Nu știam cine e femeia aceea mică, cu părul cărunt și îmbrăcată în haine cernite. Nu ne urneam din loc niciunul, parcă să nu stricăm visul, căci nu putea fi realitate. Ceea ce rămăsese între liniile gării, după plecarea celor două trenuri: doi oameni care stăteau încremeniți, unul în fața celuilalt, ca două statui.“ Boris Rozescu
Boris Rozescu (1931-2008) s-a născut în Basarabia, lângă Cetatea Albă. Primii ani de școală îi face în localitatea natală, Pietroasa. Ajuns la liceul militar, cursurile îi sunt întrerupte întâi de primul refugiu în România (1941), pe urmă de cel de-al doilea (1944). Se stabiliește definitiv, împreună cu familia sa, la Brăila, unde își continuă educația și, în 1951, absolvă Școala Medie Tehnică Veterinară. Din cauza „originii nesănătoase” nu poate urma studii universitare. Profesează ca veterinar în județul Brăila, după care lucrează în cercetare la instituții din București (Institutul Pasteur, Spitalul Filantropia și Institutul Oncologic).
| Editura | Cartea Romaneasca |
|---|---|
| Colecție | Memorii la Cartea Românească |
| ISBN | 9789732333983 |
| Număr de pagini | 104 |
| Formatul cărţii | 13 x 20 cm |
| Tip copertă | broșată |
| Data apariției | 2022 |
Scrie o recenzie