Romania Mare. Idee, infaptuire, viitor

…cartea expune pe spatii intinse modul si imprejurarile in care s-a constituit si intregit natiunea romana intr-o entitate statala in intregul ei teritoriu etnic, precum si circumstantele interne si externe in care s-a conceput, implinit si a evoluat Romania Mare.

Este un proces desfasurat cronologic intre 1848 si 1990, cuprinzand intreaga istorie moderna si contemporana...

……………

…in perioada 1927-1929, după ani buni scurşi de la procla-marea RM se constata însă că acel obiectiv era greu de atins. P. Chior, comisar al poporului pentru învăţământ, în 1929, sublinia penuria de cadre de specialitate.

In exprimarea lui stâlcit moldo-vească, P. Chior — nume simbolic — constata că cei „di s-o ridicat până la jiudicarea problemelor, ştiţîi, nici... poţ să-i numeri pi dejiti“. In acest sens funcţiona o instituţie pretins academică, Comitetul ştiinţific moldovenesc, dar specialiştii din sânul lui erau departe de exigenţele cerute.

Se recursese pentru ajutor la Moscova, care trimisese un profesor lingvist, M. Serghievski, despre care acelaşi P. Chior spunea: „Ci pot lua de la dânsu cî el singur nu ştii limba moldovineascî, da graiu basarabeanu care îi lua ca temelia încercărilor lingvistici, el nici atât nu-l cunşti, cî el singur numa începi a faci cunoştinţî cu limba moldoveneascî din RM“.

Cel care trona în chip absolut în domeniul lingvistic, dând directive Comitetului ştiinţific, era Biroul comitetului moldovenesc boleşvic.

Acesta, la 15 decembrie 1929, în aceeaşi limbă stâlcită, totuşi românească, se pronunţa asupra modului de ortografiere asupra unor „buchii“ în alfabetul rusesc.

Mânuitorii condeiului erau o rara avis - cum remarca L. Madan, încă din 1926, anume că limba literară moldovenească a apărut odată cu formarea republicii.

Cu toate acestea, în 1928, avea loc prima reuniune a scriitorilor sovietici moldoveni. M. Andriescu, în 1929, susţinea că scriitorii „sîntem puţintie di tot şi sănguri.

In toatî MS ni numeri pe dijiti. N-avem nişi literaturi vechi, n-avem de undi dinlăuntru nişi ajutori. Şi sîntem nevoit să’nşepem lucu din talpî“. Din aceste motive, scritorii şi poeţii -cum sublinia, în 1927, V. Holostenko, şef de secţie pentru cultură şi propagandă - luau „totul de la cultura românească“.

Era o recunoaştere clară că, în ciuda interdicţiilor, sursa de dezvoltare literar-culturală a moldovenismului era românismul.

Este motivul pentru care acelaşi culturnic se simţea obligat să în-demne asemenea categorie de intelectuali să se îndrepte spre sursele ruseşti şi ucrainene, care sunt „culturi ale proletariatului victorios"

Odată incepută acţiunea de creare a limbii şi culturii moldoveneşti, dificultăţile întâmpinate se dovedeau aproape insurmontabile, întrucât se pornea de la dogma politică înscrisă în înseşi documentele „constituţionale“ ale RM, anume că procesul acesta se reducea la debarasarea aproape totală de caracterul românofon al limbii şi culturii moldoveneşti.

Ca atare, pe tot parcursul existenţei ei, viaţa cultural-politică a acestei zone trans-nistrene se caracterizează printr-o acerbă luptă contra românismului...