Roşu, roşu, catifea

Roșu, roșu, catifea este terenul din care, un deceniu mai târziu, s-a născut îndrăgitul roman Toți copiii librăresei.

Cincisprezece povestiri din vremurile când cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decât micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă. Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ’80, ne închinăm la zeițele vânzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sâmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului.
Amintiri din Epoca de Aur? Și da, și nu. Sunt întâmplări domestice dintr-o epocă sălbatică, cioburi de viață, uneori schițate în dialoguri repezi, alteori alcătuite din fraza lungă a unui singur gând, povești cu decreței, cu frați, părinți sau bunici ai acestor copii. Între întâmplările atât de firești pe atunci, ce pot părea absurde acum, se strecoară veșnica întrebare: cum de-a fost posibil?