„Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în ediţiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată «despărţirea» politică a regimului de la Bucureşti de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârşit «marea ţară prietenă», era formula obişnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.” (Nicolae Manolescu)
„Nu există niciun roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor ‘30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în ediţiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată «despărţirea» politică a regimului de la Bucureşti de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comuniști români au continuat să menajeze până la sfârşit «marea ţară prietenă», era formula obişnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoaica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţania proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac.” (Nicolae Manolescu)
