Scrieri 2. Iacob și îngerul. Ispita binelui

Stăruitoare pledoarie pentru edificarea unei civilizații a cărții și a cuvântului întemeietor, volumul de față aprofundează un mozaic tematic articulat în jurul marilor provocări adresate intelectualității la începutul noului mileniu, într-un răstimp prielnic pentru recuperarea simbolismului religios, a unor norme morale de sorginte creștină și a structurilor antropologice definitorii pentru o societate care se întemeiază pe conștiința sacrului. Reliefând imperativul afirmării unei noi retorici în dialogul ecumenic, dar și al descoperirii unor formule de reconciliere între spațiul ecleziastic și cel instituțional, Teodor Baconschi inițiază o pasionantă dezbatere, structurată într-un impresionant corpus de eseuri, studii de caz, mărturisiri de credință, consemnări diplomatice, recenzii și portrete esențiale pentru o stilistică a modelelor culturale contemporane. În filigran, rafinamentul argumentației se conjugă cu subtile reflecții asupra evenimentelor majore înscrise pe agenda ecumenică a epocii, configurând o adevărată estetică a speranței, într-o lume care se confruntă tot mai mult cu pericolul secularizării accentuate.

„Metaforă nocturnă a cunoaşterii lui Dumnezeu, Iacob şi îngerul ar vrea să celebreze Cuvântul mai presus de mărginirile rostirii. Am reunit aici 45 de eseuri, dispuse în cinci secţiuni. Prima – Homo symbolicus – include zece repere dintr o posibilă antropologie a sacrului. A doua – Christianus sum – este o profesiune de credinţă formulată modest, în orizontul exemplarităţii ortodoxe. Următoarea – Imperium et sacerdotium – grupează texte privind relaţia dintre Biserică şi Stat, precum şi dialogul nostru cu Occidentul. A patra secţiune – Perversio rerum ordine – abordează patologia modernităţii, în timp ce ultima – numită Mundus imaginalis – propune câteva incursiuni în geografia spirituală a creştinismului.” (Iacob și îngerul)

„Deşi Iisus Hristos S-a născut într-o iesle, religia pe care a întemeiat-o a primit dintru început un apăsat caracter urban. Recunosc existenţa legitimă a unui creştinism «cosmic», adaptat realităţilor rurale. Dar această recunoaștere nu mi creează senzaţia că a fi creştin la oraş, în pragul celui de-al III-lea mileniu, e totuna cu a perpetua o mentalitate arhaică. Iată de ce eseurile mele pledează pentru ceea ce numesc urbanitatea credinţei: ele sunt scrise de cineva care a trăit mai mulţi ani în Occidentul «secularizat», continuând să se simtă fiu al Bisericii Ortodoxe şi subiect al unei postmodernităţi stimulante.” (Ispita binelui)

Teodor Baconschi este diplomat și scriitor. După susţinerea tezei de doctorat la Universitatea Paris IV – Sorbonne (magna cum laude, 1994), urmează studii postdoctorale la New Europe College, din București (1996). A fost, succesiv, reprezentantul României la Sfântul Scaun, în Portugalia și Franţa. Din 2006 deţine gradul diplomatic de ambasador. Între decembrie 2010 și ianuarie 2012 a exercitat mandatul de ministru de Externe al României. S-a remarcat, printre altele, în realizarea vizitei Papei Ioan Paul al II lea în România (1999), în dezvoltarea parteneriatului strategic româno-francez și în semnarea, la Washington, a Acordului interguvernamental privind scutul antirachetă (2011). A primit numeroase distincţii internaţionale (printre care Legiunea de Onoare, în grad de comandor). Este specialist în antropologie religioasă și istorie comparată a religiilor, dar scrierile sale explorează o varietate de domenii și problematici: teologie, istoria ideilor, hermeneutică religioasă, mitologie, filosofia culturii, evoluţia marilor curente de gândire. A publicat peste 20 de volume de reflecţie creștină și eseistică de largă respiraţie culturală, precum și numeroase studii și articole apărute în reviste prestigioase. Este membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Patristice de la Paris și al Uniunii Scriitorilor din România.