Scurtă istorie a Mișcării

Suntem într-un viitor distopic. Mișcarea feministă a ieșit învingătoare, femeile conduc lumea, iar bărbații sunt internați în Institut, pentru a trece printr-un proces de reeducare. Acolo, pe căi cel puțin originale, le sunt eradicate ideile de dominanță a masculinității și de transformare a corpului femeii în obiect sexual.

Lumea Nouă răstoarnă vechile obiceiuri și concepții, dar cele care le înlocuiesc nu sunt mai puțin periculoase. Institutul are toate datele unui panoptic: perdelele sunt interzise la ferestre, turnătorii își fac treaba cu zel, înregimentarea e regula, trustul ideologic se îngrijește să corecteze gândirea tumorală prin metode care nu exclud bastonul cu electroșocuri, iar miza nobilă a prelucrării ideologice e să creeze oameni noi. Dar până unde poate merge modificarea conștiinței și ce ar însemna, în istorie, o victorie absolută a Mișcării?

Petra Hůlová s-a născut în 1979 la Praga. A urmat studii culturale, de lingvistică și antropologie la universități din Praga, New York (în calitate de bursieră Fulbright) și Ulan Bator, unde a locuit un an. Pasiunea ei pentru limba și cultura mongolă a fost stârnită de filmul Urga, iar romanul ei de debut, Paměť mojí babičce, este plasat în Mongolia pentru că acolo, susține ea, fenomenele artificiale precum carierismul și mass-media nu sunt atât de intense ca în Europa.

A scris până în prezent opt romane și trei piese de teatru, care au fost traduse în treisprezece limbi. Opera ei a fost distinsă cu numeroase premii, printre care și ALTA National Translation Award, pentru traducerea în engleză a romanului ei de debut. De asemenea, scrie regulat articole de opinie în presa cehă. Petra Hůlová își definește scriitura ca fiind „3G“, adică abordând de fiecare dată genul, generația și geografia.