Sfarsit si inceput de secol

Spirit ales, atent la toate evenimentele din viata orasului, nu doar din cea a literelor, criticul, cu nobletea sa recunoscuta si cu experienta celor 55 de ani de presa literara, readuce la viata chipuri uitate de ingratitudinea contemporanilor, dezamorseaza pseudobombe de presa – lansate fara drept la replica –, deplinge indiferenta autoritatilor fata de monumentele de arhitectura ale Capitalei, intervine ori de cite ori se confrunta cu ignoranta sau cu indiferenta. Intr-o lume grabita sa maculeze sau sa denatureze, care, de dragul spec-tacolului mediatic, prefera sa-si stearga memoria culturala chiar cu pretul uciderii adevaratelor valori, Gabriel Dimisianu, polemist intrinsec, face dreptate prin puterea cuvintului.

„Lovinescian ca noi toti, situat pe planul amplu al autonomiei esteticului, Gabriel Dimisianu ni se reveleaza mai apropiat prin textura-i temperamentala de marele sensibil care a fost G. Ibraileanu. Astfel incit pozitia d-sale, evidenta, de critic din rindul celor mai de seama la ora actuala, se bizuie pe probitate, bun-simt, delicatete, trasaturi dezarmate, a caror putere e pur spirituala. In arena disputelor de-atitea ori aprige, a ciocnirilor singeroase, Gabriel Dimisianu se distinge prin stabilitatea unui discurs fin articulat care traduce o robusta incredere in lumea valorilor estetice si deopotriva etice.” (Gheorghe Grigurcu)