Sfintele Paști. Credință, datini și preparate culinare

Pasca se face din aluat de cozonac, brânză, ouă, stafide, chiar şi scorţişoară, prin unele regiuni. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască, de formă rotundă, cum se crede că erau scutecele lui Hristos, sau în patru colţuri, ca piatra lui de mormânt, după care se aşază de jur-împrejur aluat împletit din două sau trei sucituri (suluri), având la mijloc o cruce, care simbolizează crucea pe care a fost răstignit Hristos.

Interioarele se umplu cu brânză preparată cu ouă. Deasupra pasca se netezeşte cu lapte, iar cu o pană sau, mai modern, cu o pensulă de bucătărie se unge cu ou şi apoi se presară zahăr, împodobindu-se cu stafide, din care se fac diferite motive florale. Se decorează cu frunze de leuştean sau cu diverse modele din aluat şi se lasă totul la crescut. Se coace în Săptămâna Patimilor, fie joi, fie vineri, dar mai ales sâmbătă.

Este ritualizată şi faza coacerii: când dau la cuptor, gospodinele fac cruce cu lopata sus, pe tuspatru pereţii interiori şi apoi la gura cuptorului, cu vorbele: „Cruce-n casă/ Cruce-n piatră/ Cruce-n tuspatru/ Cornuri de casă/ Dumnezeu cu noi la masă/ Maica Precistă la fereastră“. Această pască, numită şi anafură în unele regiuni, se introduce prima în cuptor. Femeile pregătesc pască mai ales în Moldova, dar se face şi în alte zone ale ţării. Adeseori, când în familie sunt şi copii mici, gospodina coace şi păscuţe, cât mai apetisante şi mai atrăgătoare, care sunt dăruite acestora. Se zice că, în Sâmbăta Mare, Dumnezeu a făcut din crucea de pe pască toate florile, toate seminţele şi toate grânele lumii.

De reţinut şi faptul că coaja ouălor puse în pască nu se aruncă oriunde, ci se dau pe apă curgătoare, existând credinţa că ele vor ajunge în cele din urmă în Ţara Blajinilor (considerat de unii creştini ca fiind un popor arhaic, numit adeseori poporul rohmanilor, oameni blânzi şi credincioşi), anunţându-i şi pe ei despre sosirea Sfintelor Paşti.