Sincope

în stoc
SKU
a291174
44.00 LEI
Pe scurt
Nefericirea nu se naște din realitatea însăși a devenirii, ci din împotrivirea la devenire. Altfel spus: suntem nefericiți nu pentru că lucrurile trec, ci pentru că nu știm să le lăsăm să treacă. Există momente în care simți că te afli foarte aproape de acel adevăr care ar putea să clarifice definitiv raporturile dintre tine și propria ta viață, că l-ai încercuit, că mai e nevoie de o ultimă sforțare pentru a-l captura. Doar că la capătul acestei ultime sforțări, acolo unde ar fi trebuit să te aștepte adevărul căutat, nu găsești decât o și mai mare nevoie de el, o și mai dureroasă absență. Crezi atunci că ultima sforțare nu a fost de fapt ultima, că abia următoarea se va dovedi decisivă și mântuitoare. Așa că mergi mai departe, uneori năpustindu-te, alteori de-abia târându-te, sperând și deznădăjduind, fiind tot mai absorbit de căutarea în sine și tot mai puțin preocupat de finalitatea ei, uitând până la urmă și ce cauți, și cine e acela din tine care continuă să caute. Când ești tânăr, îți face plăcere să te recunoști în lume, să te recunoști în cât mai multe din cele ce sunt. Apoi, pe măsură ce te saturi de tine, te saturi și de lume: începi să cauți diferențele, distanța, neasemănarea. Deși încă prezent, râvnești la o mare absență, la o decisivă eliberare de servituțile ființei. Ca un melc care s-ar retrage în cochilia sa spre a nu mai ieși de acolo niciodată, te retragi și tu, treptat, în viitorul tău cadavru. - Bogdan Varvari
Mai multe informații
EdituraTracus Arte
Ediția cărții I
ISBN 978-606-023-652-8
Număr de pagini 244
Formatul cărţii 14 x 20 cm
Tip copertă Brosata
Data apariției 2025
0
Rating:
0% of 100
Scrie o recenzie
Spune-ne părerea ta despre acest produsSincope
Rating-ul tău

Nefericirea nu se naște din realitatea însăși a devenirii, ci din împotrivirea la devenire. Altfel spus: suntem nefericiți nu pentru că lucrurile trec, ci pentru că nu știm să le lăsăm să treacă. Există momente în care simți că te afli foarte aproape de acel adevăr care ar putea să clarifice definitiv raporturile dintre tine și propria ta viață, că l-ai încercuit, că mai e nevoie de o ultimă sforțare pentru a-l captura. Doar că la capătul acestei ultime sforțări, acolo unde ar fi trebuit să te aștepte adevărul căutat, nu găsești decât o și mai mare nevoie de el, o și mai dureroasă absență. Crezi atunci că ultima sforțare nu a fost de fapt ultima, că abia următoarea se va dovedi decisivă și mântuitoare. Așa că mergi mai departe, uneori năpustindu-te, alteori de-abia târându-te, sperând și deznădăjduind, fiind tot mai absorbit de căutarea în sine și tot mai puțin preocupat de finalitatea ei, uitând până la urmă și ce cauți, și cine e acela din tine care continuă să caute. Când ești tânăr, îți face plăcere să te recunoști în lume, să te recunoști în cât mai multe din cele ce sunt. Apoi, pe măsură ce te saturi de tine, te saturi și de lume: începi să cauți diferențele, distanța, neasemănarea. Deși încă prezent, râvnești la o mare absență, la o decisivă eliberare de servituțile ființei. Ca un melc care s-ar retrage în cochilia sa spre a nu mai ieși de acolo niciodată, te retragi și tu, treptat, în viitorul tău cadavru. - Bogdan Varvari

Bogdan Varvari s-a născut la 28 ianuarie 1981, în comuna Satchinez, județul Timiș. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității de Vest din Timișoara cu o teză despre Tragic și mistic în religia vechilor greci. Între 2004 și 2008 a fost profesor de logică și filosofie. Din 2008 până în 2024 a lucrat ca administrator de cont în cadrul unei companii private din domeniul asigurărilor imobiliare. Actualmente este librar. A debutat editorial în anul 2010 cu volumul de fragmente Iluzii și truisme, Editura Curtea Veche. În 2017 publică la Editura Tracus Arte volumul de povestiri Nu uita să arunci viermii, iar în 2023 e inclus cu „Trilogia obiectelor” în volumul colectiv Underground2 TM, Editura Brumar. I- au mai apărut texte în Revista de Povestiri și Laconic.