Singurătatea. Cum să te ajuţi pe tine însuţi şi să-l ajuţi şi pe celălalt

Unul dintre scopurile esenţiale ale acestei cărţi este acela de a lămuri cititorul în privința formelor „singurătății” şi mai ales a cauzelor care le generează. Învăţând să facă distincţie între singurătatea impusă şi cea de bunăvoie, între singurătatea fizică, condiționată de situaţia exterioară obiectivă, şi singurătatea sufletească – când ne simțim singuri indiferent de prezenţa sau absenţa celor apropiaţi –, devenind conștient de factorii ce influenţează modul în care este percepută şi trăită singurătatea, cititorul îşi va putea schimba atitudinea faţă de propria singurătate şi de oamenii singuri pe care îi întâlneşte în viaţa sa. 
Atitudinea omului faţă de propria singurătate e condiția obligatorie a maturizării psihologice. Cu cât devenim mai maturi, cu atât este mai profundă şi mai conştient asumată atitudinea faţă de viaţă, cu atât întrebările de genul: „De ce mi se întâmplă tocmai mie?” sau: „De ce tocmai eu?” vor înceta să ne chinuie. Acceptarea vieţii în deplinătatea ei îi oferă omului un etalon şi o perspectivă în care toate componentele vieţii își au locul și rostul lor. Inclusiv singurătatea.

În acest volum oferim anumite recomandări care‑l vor ajuta pe cititor să interpreteze obiectiv problemele singurătăţii, să identifice repere pentru propriile căutări şi să exploreze potențialul benefic și creator al singurătății.