Soldatul cîinelui

„[Paul Goma] este un excelent scriitor, este un mare scriitor, evident nu are suprafața lui Soljenițîn, că nici România nu are suprafața Rusiei sovietice, dar este moralmente de aceeași talie și poate că e și mai tare încă decît el pentru că există o inerție românească, există un fatalism românesc, un fel de nepăsare metafizică”. (Eugen Ionesco, intervievat de Monica Lovinescu, Radio Europa Liberă, februarie 1977), transcrierea Securității).

Născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, regiunea Orhei, din Regatul României, Paul Goma își pierde – Basarabia, casa și acasa (calidorul), în martie 1944, când trece Prutul în noua Românie, ciuntită de Uniunea Sovietică. Urmărit de copil, împreună cu părinții săi, de autoritățile sovietice pe teritoriul României, pentru „repatrierea în Patria sovietică”, apoi de Securitatea Poporului, Paul Goma este arestat în noiembrie 1956, student fiind, după doi ani de pușcărie este condamnat administrativ la 5 ani de domiciliu obligatoriu în satul-nou Lătești, din Bărăgan. După 1965 încearcă în zadar să termine studiile universitare, este urmărit și hărțuit continuu de Securitate, manuscrisele romanelor sale sunt uitate cu proiect în sertarele editurilor. Este primul scriitor român care înfruntă regimul politic și Cenzura, planurile de distrugere ale Securității și ale breslei, publicându-și romanele în Occident, la edituri prestigioase, ca Suhrkamp și Gallimard. Pledând în permanență pentru libertatea expresiei și pentru normalitate, este primul și cel mai consecvent critic al regimului și al „conducătorilor iubiți”. Din 1971 apar în presa occidentală articole libere scrise de un om liber, într-o țară neliberă. Mișcarea pentru drepturile omului din 1977 – Mișcarea Goma a fost punctul culminant al unui traseu biografic ce trezește și azi atât recunoștință, cât și idiosincrazii.