Stefan Caltia. Locuri

Textele incluse in album sunt semnate de Victor Neumann, Dan C. Mihailescu, cele trei tinere curatoare ale expozitiei – Ioana Mandeal, Sandra Demetrescu, Patricia Badulescu – si Andrei Teleaga. Departe de o abordare clasica, autorii vorbesc despre propriile contacte cu munca artistului, trecand prin cateva dintre motivele esentiale ale universului sau ideatic. „Cand Stefan Caltia m-a invitat intaia oara in atelierul sau am fost fascinat de amalgamul de lumini si de umbre al locului in care isi petrecea cea mai mare parte a fiecarei zile; am fost impresionat de ferestrele inalte ale imobilului, mangaiate de frunzele si florile gradinii din fata lui. Descopeream misterul pe care artistul stie sa-l cultive voluntar ori involuntar, admiram arta etnografica impodobind casa – obiectele de ceramica, vechiul pat al casei taranesti, lazile de lemn depozitand documente prafuite ale unor vremuri indepartate, fotografii de familie –, toate asociindu-le universului din care descind picturile maestrului.“ (Victor Neumann, directorul Muzeului de Arta din Timisoara) „Suflet rascruce, Stefan Caltia este un sangvin melancolic – sau, daca vreti, un coleric fantast, deopotriva contemplativ si ziditor. Un mester insuflat de ethosul breslelor de altadata, dar subtil alcatuitor de himere, cultivand cu hatra sobrietate estetica ambiguitatii. Himere care vin de niciunde, indreptandu-se catre nicaieri. Levitatii funambulesti cu inscenari de bestiar medieval, incremeniri clovnesti si metamorfoze halucinante, pentru care trecerea, calatoria, plutirea, suspendarea in vid, sticla (cu misterioasele eitaceri vorbitoare), ceata, drumul, norii, luminisul, luntrea, pestele, dealul – figurile evanescentei si ispitele inefabilului, semnele acelui Dincolo ce definesc fiintarea ca mister impartasit – se asociaza piezis cu ambiguitatea carnavalesca si teatralizarea obiectelor.“ (Dan C. Mihailescu) „Cand se aseza o cruce undeva, acel undeva nu era un loc intamplator – era un Loc. Era locul unde caii oboseau, unde omul oprea caruta. Locul din care, umbland de o parte si de alta a acestor dealuri, cuprindeai totul. Aici gaseai, poate, un izvor si era firesc sa te asezi, sa te odihnesti si totodata sa privesti. Aici asezau crucea, aici se opreau toti. Deci chiar atunci cand umblai singur, aici te intalneai cu toti cei dinaintea ta. Si aici iti lasai gandurile.“ (Stefan Caltia) Stefan Caltia creeaza, de cateva decenii, nu doar lucrari de arta, ci si un imaginar. In ultimii ani, caracterul convergent al acestuia a devenit din ce in ce mai evident. Multitudinea de preocupari intelectuale, vizuale si umane ce il anima, exprimate in tehnici multiple, formeaza o luxurianta ce nu isi iese, insa, niciodata din matca. Uneori este vorba despre nesfarsitele peisaje transilvane sau despre trupurile fragile care le traverseaza vazduhul sau care se prabusesc, taindu-l, dintr-o data. Alteori, cortegii de fiinte inspaimantate si opace par a inainta implacabil si lumea se strange in jurul lor, formand un teatru. In desene uriase, bestiarul vorace devine epura si doar liniile inainteaza la nesfarsit si cresc, ca o altfel de fiinta. Forfota din iarba incinsa a dealului se linisteste, tintuita pe o bucata de portelan. Albumul “Stefan Caltia. Locuri” face parte dintr-un proiect mai amplu care include expozitia cu acelasi nume, dar si o serie de conferinte. Carte este editata de Galeria Posibila in parteneriat cu Muzeul de Arta Timisoara, Curtea Veche Publishing, si cu sprijin din partea Administratiei Fondului Cultural Roman.