Stilul religiei în modernitatea tîrzie

Renuntarea la religie ca vector al destinului uman, cheie de interpretare a lumii si cadru de civilizatie, este definitorie pentru aceasta epoca.

Reflectia actuala de orientare metafizica sau religioasa e insotita adesea de o critica a lumii moderne si a crizei sale. Si totusi, pentru o serie de ginditori – intre care filozofii religiosi rusi de la inceputul secolului XX, Simone Weil, iar mai aproape de noi A. Scrima -, criza modernitatii trebuie sa fie valorificata.

Pe urmele acestora, autoarea se angajeaza intr-o profunda analiza a unor aspecte ale modernitatii tirzii ce pot capata valoare mobilizatoare, devenind astfel suport pentru parcursul spiritual.


Cuprins:
Doua critici ale lumii moderne • Libertatea totala a unui subiect limitat: privatizarea religiei • Omul universal ca model al libertatii • Fundamentalismul: refuz sau exacerbare a secularizarii? • Stiintele religiei: gestionarea savanta a distantei • Increderea in diversitate • Beneficiul separatiei • Apofatismul sau poarta contrariilor • Modernitatea tirzie ca spectacol: „retragerea” divinului