Străbunul lui Socrate. Un eseu despre începuturile arhitecturale
"Este destul de obişnuit astăzi printre anumiţi istorici ai arhitecturii a pretinde că arhitectura, pînă în secolul al XVIII-lea, a fost metafizică zidită. Afirmaţia mea este că nu numai metafizica, ci toată gîndirea occidentală a fost mai întîi bazată pe arhitectură şi că, pînă în secolul al XVIII-lea, legitimitatea arhitecturii s-a sprijinit pe păstrarea acelei amintiri." (Indra Kagis McEwen)
"Argumentul meu pînă acum a fost că evenimentul teoretic, aşa zicînd, al Greciei secolului al VI-lea depindea de o conştientizare emergentă a ordinii a cărei genesis, a cărei venire-în-fiinţă, îşi avea rădăcinile în percepţia greacă timpurie asupra meşteşugului ca revelare a kosmos-ului.
Munca tîmplarului o dovedea prin tăiere şi asamblare, ţesătura o întruchipa prin ritmurile unei suveici mişcîndu-se deasupra unui război de ţesut, ringul de dans era apariţia sa în dans, iar barca, spintecînd valurile ca o pasăre în zbor, o făcea vădită atît prin construcţia sa, cît şi prin navigaţia sa. Cea dintîi articulare a acestei ordini a fost a lui Anaximandru, însă descoperirea ei a fost aceea a lui Dedal, iar dacă Dedal a fost primul arhitect mitic, tocmai prin legenda lui Dedal trebuie înţelese începuturile arhitecturale ale gîndirii occidentale." (Indra Kagis McEwen)
Editura | Idea Design & Print |
---|---|
ISBN | 978-606-8265-07-0 |
Număr de pagini | 152 |
Formatul cărţii | 14x23 |
Data apariției | 2012 |