Strania poveste a „Marelui Joc”

Dispariția unui poet pe nume Dhimitrie stârnește rumoare printre prietenii și cunoscuții acestuia, care, în încercarea de a-i da de urmă, ajung să-și amintească tot felul de lucruri cu și despre el. Este cartea lui Leonida Neamțu cu personajele cele mai stranii și interesante, din care nu lipsește, desigur intriga țesută în felul atât de propriu al autorului.

„Strania Poveste a „Marelui Joc” ramane cartea mea de suflet, desi, intre timp, am mai citit cinci metri cubi. Tatal meu, primul si penultimul meu profesor de inalte lecturi, mi-a pus in brate un scriitor cum sufl etul meu n-a mai gasit niciodata, niciunde. Si-n cartea asta, o vrajitoare Z (de la zapada) il ingrijeste pe Dhimitrie (poetul) intr-o cabana din munti, ca sa-i oblojeasca ranile. Ea e inteligenta, ironica si, tot ea, cu automobilul ei albastru, l-a izbit pe zapacitul ala care suge ace (un tabiet oarecare); ca sa nu se trezeasca cu un dosar penal, il ia si-l duce in munti, sa-l faca bine la trup, ca la sufl et e poet futil. Si-n timpul asta, prietenii lui Dhimitrie (poetul), toti stranii si atemporali, il cauta prin zapezi si amintiri. Un medic genial si abscons; Toma Bumbuc, un burlac care locuieste intr-un turn de apa, unde hraneste un soricel cu nume de sarja de cavalerie (Androtancus); Stefan cel Bigot, subtire cunoscator al volutelor in spatele carora s-au ghemuit mintile oamenilor; o secretara cu nume de catifea inghesuita-ntr-o poseta de piele, Melania, fluida ca un val de mare si nitel frivola.” Crin-Triandafi l Theodorescu