Studii literare (vol. I): Literatură română

,,Studiile cuprinse în prezenta ediţie au apărut înaintea Revoluţiei din decembrie 1989. Ele arată cititorului de astăzi nivelul pe care îl atinseseră istoria literară şi stilistica românească spre finalul secolului al XX-lea, într-o perioadă de multiple interdicţii şi sub un regim drastic de cenzură politică. Aceste studii demonstrează, prin reflex, ce rol a jucat stilistica în anii de teroare ideologică: acela de refugiu spiritual, acela de a refuza literatura-propagandă, de a exalta valorile pur literare ale textului, adică valorile lui eterne, dincolo de ideologie, de social sau politic. Căutând a ilustra naşterea şi evoluţia unei metode, am urmat, în general, ordinea cronologică a apariţiei textelor acum republicate. Dată fiind semnificaţia până la urmă istorică a unei asemenea reeditări, bibliografia critică utilizată a rămas la nivelul anilor de apariţie a respectivelor studii, deşi între timp ea s-a îmbogăţit, uneori considerabil.”

Mihai Zamfir

Într-o contribuție esențială la configurarea stilisticii diacronice, care inaugurează laborioasa serie de Studii literare, reputatul stilistician și istoric literar Mihai Zamfir propune o perspectivă inedită asupra operei lui Al. Macedonski, scriitor de o anvergură spirituală cu totul aparte, ce a ilustrat cu o febrilă pasiune, în diferite etape ale creației sale, metamorfoza formulelor poetice ivite sub semnul neolatinismului, dar și noile structuri literare plămădite în creuzetul experimentelor din zorii modernismului. Dacă mutațiile produse în ansamblul operei macedonskiene relevă o personalitate intuitivă, dar contradictorie, pe care nicio orientare estetică a epocii nu și-o poate revendica pe deplin, sinteza poemului în proză aduce cu sine splendoarea universului polifonic descins din cele mai semnificative ilustrări ale genului în literatura română. Analiza stilistică articulată pe eșafodajul metric al textelor, incursiunile comparative și explorările lexico-semantice alcătuiesc o redutabilă panoplie metodologică a scrierilor poematice, în miezul cărora tensiunea lirică se manifestă îndeosebi la nivelul efectelor senzoriale, de la subtilele reverberații incantatorii până la suavitatea vizual-cromatică a imaginilor artistice.